Dosarul Pușcaciu: bunuri găsite după percheziții, dar într-o stare proastă. „Predate de bună voie” după 2 ani și 4 luni?

La peste doi ani și patru luni de la faptele reclamate de Pușcaciu Cătălin, bărbatul din Cervenia care susține că a fost victima unei înșelăciuni, ancheta a intrat, în sfârșit, într-o etapă concretă. Polițiștii au făcut percheziții în București, Ilfov și Călărași, trei persoane au fost conduse la audieri, iar o parte dintre bunurile reclamate au fost identificate.

Numai că recuperarea lor nu închide cazul. Dimpotrivă, deschide alte întrebări.

Potrivit informațiilor ajunse la redacție, bunurile — mobilier și electrocasnice — nu ar fi fost găsite într-o stare bună, după mai bine de doi ani de la momentul în care ar fi trebuit să ajungă la domiciliul persoanei vătămate. Vorbim despre obiecte care, între timp, s-au degradat, au fost folosite sau păstrate în condiții cel puțin discutabile.

Așadar, pentru partea vătămată, simpla recuperare a bunurilor nu înseamnă automat repararea prejudiciului. După 2 ani și 4 luni, un frigider, o mașină de spălat, un colțar, o saltea sau un pat nu mai au aceeași valoare practică, mai ales dacă starea lor este vizibil deteriorată.

Formula care ridică semne de întrebare: „predate de bună voie”

În procesul-verbal apare însă o formulare care merită privită atent: bunurile ar fi fost „predate de bună voie”.

Întrebarea este simplă: cât de „de bună voie” mai poate fi o predare făcută după percheziții, după intervenția poliției, după mandate de aducere și după ce mai multe persoane au ajuns la audieri?

Nu contestăm, în acest moment, formularea procedurală folosită în document. Dar factual, pentru opinia publică, lucrurile arată diferit. Bunurile nu au apărut spontan la ușa persoanei vătămate, după o schimbare de conștiință. Ele au fost identificate în contextul unei acțiuni a organelor de anchetă.

Iar dacă aceste bunuri au fost descoperite în urma perchezițiilor, rămâne întrebarea: au fost ele fotografiate, inventariate, evaluate și consemnate clar ca bunuri relevante în dosar înainte de a fi restituite?

Telefoanele rămân la anchetatori, mobila se întoarce deteriorată

Din informațiile transmise redacției, în urma acțiunii ar fi fost identificate și două telefoane mobile, care ar fi rămas la organele judiciare. În schimb, mobilierul și electrocasnicele au fost predate persoanei vătămate.

Această diferență de tratament trebuie explicată oficial.

Dacă telefoanele au fost considerate utile pentru anchetă, ca posibile mijloace de probă, ce regim au avut bunurile despre care persoana vătămată susține că reprezintă chiar prejudiciul reclamat? Au fost ele tratate ca simple obiecte restituite sau ca elemente importante într-un dosar penal de înșelăciune?

După doi ani, partea vătămată tot nu primește răspunsuri clare

Cazul ridică și o problemă mai largă: colaborarea dintre organele de anchetă și persoana vătămată.

Pușcaciu Cătălin susține că nici în acest moment nu are o comunicare clară cu anchetatorii privind stadiul dosarului, pașii făcuți și urmările perchezițiilor. Omul care spune că a fost păgubit, care a ajuns între timp cu datorii, somații și popriri, pare să fie în continuare pus în situația de a afla pe bucăți ce se întâmplă în propria cauză.

Mai mult, potrivit relatării acestuia, i s-ar fi oferit posibilitatea de a discuta telefonic cu persoana pe care o indică drept cea care l-ar fi înșelat, pentru a se ajunge la o eventuală înțelegere.

Dacă acest lucru se confirmă, situația ridică o întrebare delicată: este normal ca o persoană care se declară victimă într-un dosar penal să fie pusă în contact direct cu persoana pe care o acuză, în loc să primească sprijin, informare procedurală și o cale clară prin instituțiile statului?

Într-un dosar de înșelăciune, mai ales după amenințări reclamate anterior și după ani de așteptare, relația dintre victimă și persoanele cercetate nu poate fi tratată ca o simplă „înțelegere între părți”, fără garanții și fără clarificări oficiale.

Întrebările care trebuie puse

24newsro solicita oficial lămuriri privind modul în care a fost instrumentat acest dosar:

• de ce ancheta a ajuns la percheziții abia după peste doi ani de la faptele reclamate;

• ce bunuri au fost identificate în urma perchezițiilor;

• în ce stare au fost găsite bunurile;

• dacă mobilierul și electrocasnicele au fost fotografiate, inventariate și evaluate;

• de ce în acte apare formula „predate de bună voie”, în contextul unei acțiuni cu percheziții și mandate de aducere;

• de ce telefoanele au fost păstrate de organele judiciare, iar celelalte bunuri au fost restituite;

• ce comunicare oficială a existat cu persoana vătămată după percheziții;

• dacă persoanei vătămate i s-a facilitat sau sugerat o discuție directă cu persoana cercetată;

• care este stadiul actual al dosarului.

După 2 ani și 4 luni, întrebarea nu mai este doar dacă bunurile au fost găsite. Întrebarea este ce a făcut statul în tot acest timp și dacă persoana vătămată a fost tratată ca parte într-un dosar penal sau ca un om lăsat să se descurce singur.

24newsro