Moartea unui muncitor din Bogdana, într-un șanț la Nanov. Legea cerea protecție împotriva surpării terenului

Un muncitor de numai 37 de ani, originar din comuna Bogdana, potrivit informațiilor publicate de Teleorman News, și-a pierdut viața miercuri, 12 august, în timpul lucrărilor desfășurate la rețeaua de apă și canalizare din comuna Nanov.

Bărbatul a fost surprins de prăbușirea unui mal de pământ în timp ce se afla într-un șanț. La sosirea salvatorilor, victima era în stop cardiorespirator și avea o parte a corpului prinsă sub pământ. Pompierii au reușit să o extragă, iar echipajele medicale au început manevrele de resuscitare. În ciuda eforturilor depuse, viața muncitorului nu a mai putut fi salvată.

Potrivit informațiilor comunicate inițial de ISU Teleorman și publicate de 24NewsRo, șanțul avea o adâncime de aproape doi metri. Reporterii Teleorman News, ajunși la fața locului, estimează însă că excavația se apropia de trei metri și susțin că nu au observat un sistem de sprijinire a pereților.

Diferența privind adâncimea exactă va trebui clarificată de autorități. Dincolo de această diferență, întrebarea esențială rămâne aceeași: cum a fost posibil ca un muncitor să intre într-o excavație suficient de adâncă încât prăbușirea malului să-i provoace moartea?

Legea impune prevenirea riscului de îngropare

În cazul lucrărilor executate în șanțuri și excavații, obligațiile privind securitatea muncii nu sunt facultative.

Hotărârea Guvernului nr. 300/2006, referitoare la cerințele minime de securitate și sănătate pentru șantierele temporare sau mobile, prevede explicit că, în cazul excavațiilor, trebuie luate măsuri pentru prevenirea riscului de îngropare prin surparea terenului.

Textul legal enumeră inclusiv soluțiile care pot fi folosite:

„sprijiniri, taluzări sau alte mijloace corespunzătoare”.

Așadar, dacă un anumit sistem de sprijinire nu putea fi montat din cauza lățimii șanțului sau a existenței unor cabluri electrice, această situație nu înlătura obligația de protejare a muncitorului.

Trebuia stabilită o altă soluție tehnică sigură: taluzarea pereților, utilizarea unui sistem special de susținere, lărgirea excavației, izolarea ori devierea utilităților sau interzicerea accesului în șanț până la eliminarea pericolului.

Legea nu permite alegerea între riscul de electrocutare și riscul de a fi îngropat sub pământ. Angajatorul și persoanele care coordonează lucrarea au obligația să prevină ambele riscuri.

Protecția colectivă are prioritate

Legea nr. 319/2006 privind securitatea și sănătatea în muncă stabilește că angajatorul trebuie:

• să asigure securitatea și protecția sănătății lucrătorilor;

• să prevină riscurile profesionale;

• să evalueze riscurile care nu pot fi evitate;

• să combată riscurile direct la sursă;

• să acorde prioritate măsurilor de protecție colectivă;

• să permită accesul în zonele cu risc ridicat numai lucrătorilor instruiți corespunzător;

• să asigure mijloacele tehnice și organizatorice necesare desfășurării activității în siguranță.

În acest caz, problema principală nu este dacă muncitorul purta cască, vestă sau alte echipamente individuale. Niciun astfel de echipament nu poate opri prăbușirea unui mal de pământ.

Protecția esențială trebuia realizată la nivelul excavației, prin măsuri colective capabile să împiedice surparea terenului.

Cine executa efectiv lucrarea?

Investigația realizată de colegii de la Teleorman News arată că lucrarea de extindere a rețelei de alimentare cu apă și canalizare din Nanov fusese atribuită firmei SPARK TRUST CONSTRUCT SRL, denumită ulterior STC CONS TRADE SRL.

Contractul, atribuit în octombrie 2024, are o valoare de aproximativ 16,89 milioane de lei.

Mirel Deacu, administratorul GENERAL INVEST SRL, a declarat pentru Teleorman News că societatea sa avea calitatea de subantreprenor și că participa la lucrare cu utilaje și muncitori.

Acesta a susținut că victima era angajată la SPARK, nu la firma sa:

|„Eu vin și cu utilaje și cu muncitori. Omul care a murit e de la Spark, nu e de la mine.”

Această declarație nu rezolvă însă problema responsabilității.

Atunci când lucrători ai mai multor societăți își desfășoară activitatea în același loc, Legea nr. 319/2006 obligă angajatorii să coopereze, să-și coordoneze măsurile de protecție și să se informeze reciproc asupra riscurilor profesionale.

Existența unui antreprenor principal și a unuia sau mai multor subantreprenori nu poate transforma răspunderea într-un joc de pase între firme.

Ce trebuie să stabilească ITM și procurorii

Într-un accident de muncă soldat cu deces, cercetarea efectuată de Inspectoratul Teritorial de Muncă este obligatorie. Rezultatele trebuie consemnate într-un proces-verbal.

Ancheta trebuie să stabilească cel puțin:

• cine era angajatorul legal al victimei;

• dacă muncitorul avea contract de muncă și instruirea SSM efectuată;

• cine era conducătorul locului de muncă;

• cine i-a încredințat sarcina de a intra în șanț;

• cine trebuia să verifice stabilitatea pereților excavației;

• dacă exista un proiect privind sprijinirea sau taluzarea șanțului;

• dacă fusese realizată evaluarea riscurilor;

• cine coordona activitatea firmelor prezente pe șantier;

• dacă subcontractarea fusese declarată și în ce condiții;

• dacă lucrarea era executată conform proiectului tehnic;

• dacă existau cabluri electrice și ce măsuri fuseseră stabilite pentru protejarea muncitorilor.

Codul penal sancționează atât neluarea măsurilor legale de securitate și sănătate în muncă de către persoana care avea această obligație, cât și nerespectarea măsurilor stabilite, atunci când se creează un pericol iminent de accident.

Încadrarea juridică și eventualele răspunderi individuale pot fi stabilite numai de organele de cercetare.

Un om a murit. Răspunsurile nu pot fi îngropate odată cu el

Tânărul din Bogdana era principalul sprijin financiar al familiei sale. A intrat într-un șanț pentru a munci și nu s-a mai întors acasă.

Nu putem stabili noi, în presă, cine este vinovat din punct de vedere penal. Putem însă cere ca fiecare document, fiecare dispoziție dată pe șantier și fiecare responsabilitate să fie verificate.

Un contract de aproape 17 milioane de lei trebuia să însemne infrastructură pentru comunitate, nu moartea unui muncitor într-o excavație.

24NewsRo va solicita puncte de vedere instituțiilor și societăților implicate și va publica integral răspunsurile primite.

Până atunci, întrebarea rămâne:

Cine trebuia să se asigure că tânărul din Bogdana nu intră într-un șanț din care avea să fie scos fără viață?

Surse: Investigația Teleorman News⁠, relatarea inițială 24NewsRo⁠, Legea nr. 319/2006⁠, HG nr. 300/2006⁠, Codul penal, articolele 349–350⁠.