Între iluzia evadării și realitatea care ne strivește: De la turismul românesc la tragedia de pe șantier

Liniștea de la distanță și fuga de litoralul românesc

Într-un fel, are și lenevitul pe plajă farmecul lui, dar nu este pentru toată lumea. Pentru unii, două zile sunt mai mult decât suficiente. Rămâne greu de înțeles fascinația de a sta la soare cu orele, fără nicio activitate. Până la urmă, cel mai important detaliu la mare este să ai un balcon spațios cu o vedere deschisă. Un loc din care să poți privi lumea – nu cu superioritate, de sus, ci pur și simplu pentru a o observa în voie.

Privind de la distanță, îți amintești rapid de ce litoralul românesc a ieșit din preferințe. Zgomotul continuu, manelizarea stațiunilor, reclamele agresive la porumb fiert și capcanele turistice te fac să juri că nu mai calci pe acolo. E drept, la capitolul drumuri lucrurile s-au mai mișcat, iar coșmarul traficului de pe centura Bucureștiului pare să se fi rezolvat, circulându-se acum destul de binișor. Totuși, detaliile de pe plajă și atitudinea generală rămân aceleași.

Apoi, intervin serviciile. În turism, te-ai aștepta la ospitalitate, la zâmbete și la bun-simț. În România, din păcate, regula pare să fie alta: ești adesea tratat cu o sictirire pe care, într-o țară civilizată, nu o găsești nici dacă o cauți intenționat.

România lucrului prost făcut: Prevenție zero, sancțiuni post-factum

În timp ce noi căutăm normalitatea în vacanțe, realitatea de acasă ne lovește brutal. Zilele acestea, aflăm că un om a murit, strivit de un mal de pământ care s-a prăbușit peste el. O nouă tragedie pe un șantier.

Imediat, ITM-ul începe controalele la toți constructorii, împărțind probabil amenzi pe bandă rulantă. Este reacția tipică: intervenim în forță doar post-factum. La capitolul prevenție și la aplicarea fermă a legii înainte de producerea unui dezastru, stăm în continuare dezastruos. Despre rețeaua complicată de firme care se ocupă de execuția acestei lucrări nici nu mai are sens să vorbim – totul este croșetat pe clasicul tipar românesc. Vom prezenta o anchetă detaliată pe 24newsro, în zilele următoare, despre ițele acestei afaceri.

Complicitatea tăcută a societății

Partea cu adevărat tristă este că noi, oamenii de rând, ne aflăm într-o complicitate permanentă cu tot ceea ce se întâmplă greșit în jur. Dacă cineva îndrăznește să semnaleze o neregulă sau o problemă de siguranță, reacțiile majorității sunt adesea disprețuitoare: „Bine că v-ați găsit voi să vedeți asta”, „Acum vreți să interziceți și trotinetele electrice?” sau „De asta stăm noi acum pe loc”.

Avem tendința să tolerăm anormalitatea și să privim în altă parte. Până în secunda în care suntem, în mod tragic și direct, afectați.