Furtuna a smuls acoperișurile de pe blocurile din Roșiori de Vede. Povestea acoperișurilor făcute „fiecare cum a putut”

Și, ca de fiecare dată când se întâmplă ceva, au început acuzațiile. Că acoperișurile n-ar avea autorizație de construire. Că oamenii de la etajul 4 au construit după capul lor. Numai că povestea acestor acoperișuri merită spusă până la capăt, pentru că nu e povestea unor oameni certați cu legea. E povestea unui oraș întreg.

Blocurile din Roșiori de Vede n-au avut niciodată acoperiș. Așa au fost proiectate, cu terasă. Iar cine a locuit vreodată la ultimul etaj sub o terasă din anii ’70-’80 știe exact ce înseamnă asta: pete pe tavan, igrasie, găleata pusă în mijlocul camerei când plouă. Singura soluție reală a fost acoperișul.

Doar că un acoperiș costă enorm. Pe hârtie, terasa e parte comună a blocului și toată lumea ar trebui să pună umărul. În realitate, într-un oraș în care mulți abia își plătesc întreținerea, cine de la etajul 2 sau 3 își permite să scoată din buzunar câteva mii de lei pentru un acoperiș sub care nu locuiește? Așa s-a născut, de-a lungul anilor, o regulă nescrisă pe care o știe tot orașul: acoperișul și-l face cel de la 4. Din banii lui. Cum poate.

Și fiecare a făcut cum a putut. Unul mai solid, altul mai subțire. Unul cu meșter, altul cu cumnatul. De aici și diferențele — și, foarte probabil, motivul pentru care unele au zburat acum și altele nu.

Întrebarea nu e de ce și-au făcut oamenii acoperișuri. Întrebarea e unde a fost primăria în toți acești ani. Pentru că acoperișurile astea nu se ascund. Se văd de pe stradă, de zeci de ani, pe blocuri întregi. Dacă erau ilegale, de ce n-a zis nimeni nimic? Dacă erau în regulă, de ce nu spune nimeni asta acum, ca să-i lase pe oameni în pace?

Din informații neconfirmate oficial, s-ar pregăti controale pentru verificarea acoperișurilor și a autorizațiilor. Dacă vin, să vină. Dar ar fi strâmb ca amenzile să cadă tocmai pe oamenii care au rezolvat singuri, din banii lor, o problemă pe care nimeni altcineva n-a vrut s-o vadă.