Ghid duhovnicesc pentru creștinii-ortodocși practicanți

Mi-a luat foarte puțin timp să aleg modul de abordare al temei de mai jos. Mai mult a durat să aleg adresanții, pentru că, pentru început, îi alesesem pe cei care n-au nicio trebă cu Biserica, deși, declarativ, spun în discuții colocviale, că și ei cred, dar AU CREDINȚĂ DOAR ÎN SUFLET. Sau că ei fac diferența între RELIGIE ȘI SPIRITUALITATE și nu vor să-și păteze sufletul cu ceva despre care știu sigur că este “mai mult rău decât bine!”

Dacă te încadrezi în această categorie, îți propun să treci mai departe pentru că sigur n-ai nimic bun de învățat din prezentul text.

Dacă însă ai însă în plan să încerci drumul constant către biserica ta de cartier, sau poate deja ești înăuntru dar nu legi toate informațiile suficient de bine ca să vii cu aceiași dorință și data viitoare, atunci eu zic să mai rămâi puțin și cu mine. Promit să nu te țin mult și sper din suflet că ceea ce-ți voi povesti să-ți fie de folos pe traseul tău duhovnicesc.

Bun…Să începem!

Nu știu dacă ai reținut din predica părintelui dar ieri am încheiat perioada pregătitoare Postului Mare!

Au fost 4 duminici cu 4 texte biblice alese cu mare grijă pentru a înțelege cum trebuie să abordăm duhovnicește cele 48 de zile care ne duc către Înviere!

Modul în care ar trebui să te raportezi la ele este, de asemenea, foarte important. Cel mai comun mod folosit este “punerea în pielea personajului”!

Și am să exemplific:

în prima duminică ne-am întâlnit cu vameșul și fariseul! Cele 2 personaje par destul de clar creionate, dar ce treabă ai tu cu ele? În momentul în care îți controlezi singur sufletul (cât poți tu de sincer) constați că…semeni puțin cu fariseul!

Acolo este începutul: când constați singur și îți propui să îndrepți lucrurile. Nu fă greșeala să cântărești comparativ (“lasă că sunt alții mai răi ca mine”) că deja ai pierdut startul.

Apoi…poate semeni puțin și cu vameșul, care este și conștient de poziția sa, și chiar acționează pentru îndreptare. Și te întrebi: Cât să acționez? Că deja sunt destul de mult în fața celorlalți…

Iar te întorci la comparații! Nu era vorba să n-o mai folosim?

Și-a venit și duminică a doua: un tată, doi fii și o avere cheltuită. Ce treabă ai tu cu personajele astea?

Păi ai…

Da, știu! Tu nu ai cheltuit nimic pe lux! Te-ai încadrat în parametrii oferiți! Și totuși, crezi că e vorba despre averi în pilda asta?

Nu prea…Averea ta, pe care încă o cheltuiești, este viața pe care ai primit-o!

Eu și ce? Nu trebuie cheltuită? Ba…da, doar că normele tale morale nu prea corespund cu normele de acces la veșnicie!

Scuze! Am uitat să-ți spun că aici nu este vorba despre cheltuială (care se face repede) ci despre locul pe care Tatăl ți l-a oferit lângă El, sau departe de El!

Dacă vrei doar să cheltuiești, atunci scuze! Și baftă în demersul tău…

Sau…poate ești în tabăra fratelui cel mare? Om credincios, dus la biserică? Și te enervează cumplit că fratele cheltuitor are o primire mult mai bună decât te așteptai? Dacă zici…așa o fi! Dar iar intrăm în comparații?

În duminica a 3 a cineva a citit la biserică (și ce să vezi, n-ai prins momentul) un dialog dintre tine și Iisus.

N-a fost niciodată acest dialog, pentru că sigur ți-ai aminti?

Da, așa este! N-a fost…dar va fi!

Nu sună interesant să știi răspunsurile dinainte de întâlnirea cu El?

Să fii pregătit pentru asta? Te descurci atunci pe moment! Zici tu?

Am să-ți citez (aproximativ) din dialog:

Veniți binecuvântații Tatălui Meu că mi-ați dat să mănânc, să beau, m-ați îmbrăcat, ați dat pe la Mine când eram bolnav, când am fost închis nu m-ați uitat singur în celulă.

Iar întrebarea ta a fost firească:

-Cine? Eu? Când, Doamne?

-Dacă ai făcut asta pentru semenii tăi, Mie Mi-ai făcut!

Ahaaa…Deci ceva, ceva tot ai de făcut în viața asta, în afară de cheltuit…

Păi și când te apuci?

Faci deja demult? Bun, bun! Atunci mai ai! Cam cât? Cam până o să auzi dialogul ăsta! Nici mai mult, nici mai puțin!

Iar ieri, ai auzit (sau ai fi putut să auzi) istoria aia cu Adam și cu Eva! Ce treaba or mai avea și ăștia, nu știi, că tu te pregătești de Paști nu de istorii de mult uitate!

Iarăși greșești, aș zice!

Uite un exemplu ca să prinzi ideea: ai văzut că la incendiile mari, după ce se stinge totul, pompierii încep să caute…cauzele incendiului. De unde a pornit totul! Așa și noi: dedicăm o duminică pregătitoare postului, ca să înțelegem de unde a pornit totul! Ca să conectăm mâhnirea Tatălui față de creația Sa și modul unic de reconciliere ales: jertfa Fiului, ca să înțelegem câtă iubire a pus în crearea noastră.

Cam atât pentru azi!

Vă mai scriu și altădată!

Doar o idee la final: vorbele mele nu vă ajută să motivați că “știți despre ce s-a vorbit azi la biserică”! Tu trebuie să fii înăuntru în fiecare duminică pentru că așa ți-a spus El: acolo unde sunt adunați 2 sau 3 în numele Meu, acolo voi fi și Eu!

A! Și dacă tot vrei incepatura bună, azi începe postul mare! Puteți începe cu ceva ușor, până ca intrați în mână: nu mai mușcați din semenii voștri!

E prima dovadă de iubire și cu siguranță vă va duce către iubirea cea mai importantă!

Gânduri bune,

Pr. Marius Constantin Dincă