Despre drumuri, aer și comunitate

Nu este vorba doar despre asfalt.

Nu este vorba doar despre canalizare.

Este vorba despre drumurile pe care mergem cu toții. Despre aerul pe care îl respirăm cu toții. Despre comunitate.

În ultimii ani, mai ales în localitățile din sudul României, pare că această noțiune simplă — comunitatea — s-a erodat până aproape de dispariție. Oamenii trăiesc unii lângă alții, folosesc aceleași drumuri, aceleași rețele, respiră același aer, dar reacționează ca și cum problemele ar fi strict individuale.

Atunci când sunt prezentate imagini cu străzi marginale care arată ca în urmă cu un secol, reacția apare rapid:

„La noi este asfalt.”

„La noi este canalizare.”

Da, există. Dar nu peste tot. Iar întrebarea legitimă rămâne: dacă există resurse și infrastructură, de ce nu pot beneficia și acele câteva familii care locuiesc pe străzi lăturalnice? Poate nu asfalt complet, dar măcar pietriș, măcar o soluție minimă care să permită un trai decent.

În fața acestor realități, nepăsarea devine reflex. Atât timp cât „la mine e bine”, problema nu mai contează. Iar aici se rupe ideea de comunitate.

Mai grav este că discuția se mută rapid din zona faptelor în zona intereselor. Apar frustrările mai vechi, rivalitățile politice, polițele de plătit. Critica nu mai vizează problema în sine, ci persoana. Nu mai contează strada, ci cine a pierdut alegerile. Nu mai contează oamenii, ci resentimentul.

Se uită un lucru elementar: toți circulăm pe aceleași drumuri. Mașinile scumpe și cele modeste, tinerii și vârstnicii, susținătorii unui partid sau altuia. Canalizarea nu este „de stânga” sau „de dreapta”. Aerul nu este politic.

Solidaritatea dispare exact în momentul în care ceva ne-ar putea incomoda personal. Atunci atacurile devin dure, pline de furie acumulată, iar interesul comun este sacrificat pentru satisfacții de moment.

Putem înțelege jocurile politice la nivel mare. Dar în comunități mici, unde condițiile de trai sunt încă dificile pentru anul în care ne aflăm, lipsa solidarității este mult mai greu de explicat.

Comunitatea nu înseamnă ce am eu.

Comunitatea înseamnă ce avem toți.

Fără această înțelegere, rămânem doar o colecție de nemulțumiri individuale, incapabile să construiască ceva durabil.