Au trecut câteva zile de la izbucnirea publică a cazului pierderilor de apă din Roșiori de Vede și nimeni – nici furnizorul de apă, nici Primăria – nu a oferit un punct de vedere public.

Nu un comunicat. Nu o explicație. Nu o ieșire minimă de respect față de cetățeni.

Nu este prima dată când scriem despre asta.

Și, din păcate, pare că din 1990 până astăzi nu am învățat nimic:

nimic despre comunicare,

nimic despre implicare,

nimic despre responsabilitate,

nimic despre asumare.

Am mai spus-o și o repetăm: ne complacem într-o mocirlă a minciunii și a complicității, una atât de balcanică încât cu greu mai întrezărim speranța că vom reuși să schimbăm ceva în fibra noastră ca societate.

Am citit comentariile voastre. Nu ne-au surprins.

Unii au găsit prilejul perfect să vorbească despre conducerea asociației, despre neajunsuri, despre „cum ar fi trebuit” – uitând un lucru esențial: stă în puterea lor să schimbe lucrurile, dacă asta își doresc cu adevărat.

Alții vorbesc sub anonimat, din reflexul fricii.

Altcineva spune că și la ei, în asociație, au existat pierderi, dar s-a găsit o soluție: plata eșalonată.

Cu alte cuvinte, au existat pierderi neimputabile consumatorilor, dar tot consumatorii le-au plătit.

Dacă acesta este semnul „normalității”, atunci poate că problema este mult mai adâncă decât ne place să credem.

APA SERV este un colos cu picioare de lut.

De la un management defectuos, lipsit de viziune și, uneori, de resurse, până la poziția dominantă din piață, totul pare o mascaradă birocratică.

Ne învârtim în procente, în formule de calcul doar de ei înțelese, în închideri și redeschideri, în timp ce realitatea este simplă și brutală:

Am apometru?

Plătesc cât am consumat.

Punct.

Pe lângă dotările care par desprinse din Evul Mediu, se suprapune – poate mai grav – lipsa totală de comunicare.

Să nu ieși public, să nu explici, să nu spui nimic, în timp ce pe ușile blocurilor apar notificări de sistare a apei, este o lipsă crasă de respect față de consumatori.

Ni s-a spus că „ar fi trebuit să ascultăm ambele puncte de vedere”.

Am făcut-o.

Asociația ne-a chemat, ne-a pus pe masă documentele, ne-a explicat pas cu pas ce s-a întâmplat. Acesta este primul punct de vedere.

Al doilea există… doar în tăcere, deși am trimis adrese oficiale și am așteptat.

Să fim corecți până la capăt: nu asociația a făcut primul pas, ci un cititor al 24newsro.ro, un om care a avut curajul să semnaleze problema.

Aceasta este cealaltă Românie – asumată, fără teamă.

Apoi au urmat demisiile.

Președintele asociației spune că a demisionat în semn de solidaritate și din cauza presiunilor resimțite. Nu putem proba aceste presiuni. Dar, sincer, nu ne mai miră nimic.

Stupoarea vine din altă parte: unii uită complet cazul punctual – mii de metri cubi de apă dispăruți – și desfac șampania. Alții strigă: „de ce voia asociația să ne oprească apa?”.

Am explicat clar: vorbim despre un caz concret, despre o cantitate mare de apă care nu se știe unde a ajuns și pe care cineva trebuie să o plătească.

Despre asociațiile de proprietari, cu bunele și relele lor, putem scrie un serial întreg.

Poate ar fi util ca APA SERV să publice o listă a datornicilor și a sumelor. Poate.

Dar problema de fond rămâne:

când politicul este în tot și în toate, nu ar trebui să ne mire unde am ajuns.

Promovarea oamenilor fără competență, dar cu susținere de partid, mutarea lor dintr-o funcție în alta, relațiile de rudenie, cumetriile, prieteniile – toate acestea au produs, inevitabil, situații critice.

Oameni utili partidului, nu comunității.

Iar nota de plată, ca de fiecare dată, ajunge la cetățeni.

Tăcerea instituțiilor nu este o scăpare.

Este o regulă.