Feriți-vă de anglo-saxoni! De ce Rusiei îi place să invoce un trib medieval când vorbește despre Occident

O nouă fantomă bătrână bântuie lumea: anglo-saxonii însetați de sânge*. Așa își încep Peter Rutland, profesor de științe politice la Universitatea Wesleyan, și Elizaveta Gaufman, profesor asistent de discurs și politică rusă la Universitatea din Groningen, analiza din The Conversation dedicată discursului Rusiei despre decăderea morală a Vestului și utilizarea termenului anglo-saxon ca un simbol pentru sursa răului caruia se opune societatea rusă.

Ei bine, asta este ceea ce Kremlinul vrea ca lumea să creadă, scriu cei doi profesori despre amenințarea anglo-saxonă promovată de discursul rus și dau ca exemplu noul film rus susținut de stat, „Toleranță”. Lansat în septembrie 2025, fără a stârni prea mult entuziasm din partea publicului, acest basm distopic despre decăderea morală a Occidentului începe cu o avertizare privind „liberalismul anglo-saxon omniprezent” care va „duce la degradarea și dispariția definitivă a țărilor și popoarelor odată prospere”.

Sună înfricoșător. Dar filmul nu este prima ocazie în care anglo-saxonii sunt citați ca o amenințare la adresa modului de viață rus.

De la invazia pe scară largă a Ucrainei în februarie 2022, oficialii ruși și colegii lor din presa controlată de Kremlin au început să se refere la adversarii lor occidentali ca „anglo-saxoni”. Ministrul de externe Serghei Lavrov a declarat chiar că „anglo-saxonii” în cauză sunt hotărâți să învingă Rusia „cu ajutorul regimului de la Kiev”.

O analiză realizată de unul dintre autori împreună cu Adrian Rogstad de la Universitatea din Groningen, care a examinat declarațiile publicate pe site-ul web al Ministerului Afacerilor Externe al Rusiei, a constatat o creștere semnificativă a referirilor la „anglo-saxoni” după invazia Ucrainei – 86 dintre acestea în cursul anului 2022, comparativ cu doar 27 în ultimii 20 de ani. Comentariul din martie 2022 al purtătoarei de cuvânt a Ministerului Afacerilor Externe, Maria Zaharova, potrivit căruia „lumea anglo-saxonă nu se va opri niciodată... Este ca un monstru insațiabil”, este tipic pentru modul în care este utilizat termenul „anglo-saxon”. Termenul a ajuns chiar și în conceptul oficial al politicii externe ruse publicat un an mai târziu, unde, în secțiunea intitulată „Statele Unite și alte state anglo-saxone”, Statele Unite sunt menționate ca „principalul inspirator, organizator și executor al politicii agresive anti-ruse a Occidentului colectiv”.

Termenul este unul dintre preferatele secretarului de presă al lui Putin, Dmitri Peskov. În februarie 2024, Peskov a explicat că Putin a acceptat să fie intervievat de comentatorul de dreapta Tucker Carlson deoarece acesta „se află în contrast clar cu poziția mass-mediei anglo-saxone tradiționale”.

Această utilizare insidioasă a termenului „anglo-saxon” ca insultă nu a trecut neobservată în Occident. Fosta ambasadoare a SUA la Moscova, Lynne Tracy, a declarat în 2023 că utilizarea termenului era „foarte ciudată”, având în vedere caracterul multietnic al societății americane.

Rapoartele sugerează că, odată cu alegerea unui președinte mai prietenos cu Rusia, Donald Trump, Kremlinul a dat instrucțiuni să nu se folosească acest termen în mod specific pentru americani. Dar se pare că nu toată lumea a primit memo-ul – deputatul pro-Putin din Duma de Stat, Viktor Vodolațki, a avertizat recent că „anglo-saxonii” creează un „punct de tensiune” în Caucazul de Sud prin eforturile de pace conduse de SUA între Azerbaidjan și Armenia.

În calitate de experți în discursul rus și în națiunile post-sovietice, considerăm că utilizarea crescută a termenului „anglo-saxoni” reflectă tendințe mai profunde care exploatează utilizarea istoriei de către Putin pentru a justifica invazia Ucrainei și a-și denigra dușmanii percepuți, exploatând în același timp diviziunile politice din Europa și America.

Anglo-saxonii originali erau alcătuiți din valurile de cuceritori din triburile germanice din Europa care au invadat Anglia – iuți, angli și saxoni – în secolele al V-lea și al VI-lea. Alfred cel Mare a unit feudele beligerante din sudul Angliei în secolul al IX-lea și s-a proclamat rege al regatului anglo-saxon.

Dar termenul nu a intrat în uzul larg decât mult după ce „perioada anglo-saxonă” s-a încheiat odată cu invazia Angliei de către normanzii francofoni în 1066.

De fapt, abia în timpul domniei lui Henric al VIII-lea, în secolul al XVI-lea, cărturarii au început să se refere la originile anglo-saxone ale englezilor, în încercarea de a diferenția țara de Europa catolică – o altă utilizare a istoriei în scopuri politice.

Dar termenul a devenit cu adevărat popular în secolul al XIX-lea, când a fost integrat în justificarea rasistă pseudoștiințifică a Imperiului Britanic. Aceasta a luat sfârșit în Primul Război Mondial, când Marea Britanie și America s-au trezit luptând împotriva Germaniei – locul unde se află Saxonia. În 1917, familia regală britanică și-a schimbat numele din Saxe-Coburg-Gotha în Windsor. Chiar și președintele american Woodrow Wilson – un rasist recunoscut – a insistat că americanii nu erau anglo-saxoni.

Situația a rămas neschimbată până în 1964, când profesorul american E. Digby Baltzell a publicat „The Protestant Establishment” (Establishmentul protestant), care a popularizat termenul „White Anglo Saxon Protestant” (protestant alb anglo-saxon) sau WASP, pentru a se referi la americanii de origine europeană din clasa mijlocie.

În anii 2000, termenul „anglo-saxon” era folosit în principal de suprematiștii albi ca sinonim pentru o categorie demografică modernă. Revistele academice și grupurile dedicate studiului Evului Mediu au renunțat la referirile la „anglo-saxoni” din cauza conotațiilor rasiste.

În acest context, în care termenul „anglo-saxon” a fost apropriat de suprematiștii albi, ar trebui privită utilizarea modernă a acestuia în Rusia, scrie cei doi profesori.

Propaganda rusă a căutat de mult timp să promoveze extrema dreaptă din Europa și America, cu care „conservatorismul național” al lui Putin are o afinitate strânsă. Ea face acest lucru pentru a semăna diviziune în democrațiile occidentale și a fractura ordinea internațională liberală. Scopul este de a prezenta SUA și Marea Britanie ca națiuni anglo-saxone belicoase, încurajând astfel francezii, germanii și alți europeni să evite să le urmeze exemplul.

În sens mai larg, referirile la anglo-saxoni reflectă opinia Rusiei că politica globală este determinată de o „ciocnire a civilizațiilor”, în care Rusia reprezintă valorile Europei tradiționale, și exploatează o teamă veche de secole față de perfidia occidentală care amenință statul rus.

De asemenea, se potrivește cu modelul lui Putin de a face referire la trecutul medieval al Rusiei pentru a explica politicile actuale ale țării, chiar dacă are nevoie de invazia triburilor turcice din secolul al XI-lea pentru a justifica măsurile COVID-19.

Putin a încercat să justifice invazia Ucrainei susținând că Rusia modernă este descendentă directă a Rusiei Kievene din secolul al IX-lea și că, prin urmare, ucrainenii sunt de fapt ruși.

Guvernul rus a investit masiv în încercarea de a-și convinge cetățenii că identitatea lor poate fi urmărită până în trecutul îndepărtat al Evului Mediu – într-o perioadă în care anglo-saxonii stăpâneau Anglia.

Dar, bazându-se pe o terminologie învechită, populară în rândul grupurilor suprematiste albe, în încercarea de a semăna diviziune și antagonism în Occident, Putin pare să se retragă într-o lume imaginară a trecutului medieval.

*Fraza aduce aminte de începutul Manifestului comunist (1848) de Karl Marx şi Frederich Engels: „Un spectru bântuie Europa: spectrul comunismului.”

„Trebuie restabilit un echilibru just”. Putin dă vina pe Occident pentru războiul rus în Ucraina