Clopotul care a adunat satul. Anghelina Bălțatu și revolta împotriva colectivizării de la Dobrotești

Dobrotești, în prezent. Fotografia de copertă este recentă și are rol ilustrativ.

La 7 martie 1961, Anghelina Bălțatu a urcat în clopotniță și a tras clopotul pentru a-i aduna pe oamenii din Dobrotești. În sat se răspândise vestea că își puteau recupera cererile de înscriere în gospodăria agricolă colectivă. Au urmat confruntări cu reprezentanții autorităților, intervenția Miliției și arestări. Anghelina a fost ridicată a doua zi.

Întâmplările sunt reconstituite de istoricul Steluța Chefani-Pătrașcu în studiul „Colectivizarea în comuna Dobrotești”, publicat de Muzeul Județean Teleorman. Cercetarea pune împreună documente și mărturii culese la peste patru decenii de la revoltă, inclusiv de la un fost milițian implicat în intervenție.

Oamenii își cereau înapoi cererile

În februarie 1961, autoritățile locale declaraseră încheiată colectivizarea. În spatele acestui rezultat, mărturiile consemnează presiuni asupra sătenilor: cereri semnate sub constrângere sau completate și semnate de altcineva în numele lor.

Pe 7 martie, vestea că documentele puteau fi restituite i-a adus pe oameni la sediul gospodăriei agricole colective „7 Noiembrie”. Pentru mulți dintre cei intervievați ulterior, acesta era lucrul rămas limpede în memorie: veniseră să-și ia cererile înapoi.

Anghelina Bălțatu a tras clopotul pentru a strânge lumea. Ion Mihai, unul dintre localnicii intervievați pentru cercetare, își amintea:

„bătea într-una, asta arăta că e pericol mare în sat”.

Anghelina Bălțatu, femeia care a tras clopotul pentru adunarea sătenilor din Dobrotești. Foto: Muzeul Județean Teleorman, via Memorialul Sighet.

Numărul celor adunați este estimat în studiu la 200–300, pe baza mărturiei lui Ion N. Grigoriță. Nu este un bilanț oficial. Printre participanți se aflau numeroase femei, dar și bărbați, tineri și copii.

De la cererea documentelor la confruntări

La sediul gospodăriei colective, oamenii nu și-au primit documentele. Împuternicitul venit de la raion, Florea Florescu, a fost lovit de participanți. Studiul consemnează însă și intervențiile unor săteni în apărarea lui.

Violențele s-au extins odată cu sosirea forțelor de ordine. Au fost atacați și milițieni, iar spre seară au venit efective suplimentare din alte localități.

Relatările despre folosirea armelor nu coincid. Unii martori vorbesc despre focuri de armă și oameni răniți. Constantin Popovici, fost milițian intervievat pentru același studiu, susținea că se trăsese în aer, nu asupra oamenilor. Sursele consultate nu permit stabilirea unui bilanț sigur al răniților.

Arestările au început în aceeași noapte

În noaptea de 7 spre 8 martie au fost ridicați primii săteni. Mărturiile citate de cercetătoare estimează între 20 și 30 de persoane în acest prim val. Arestările au continuat în lunile următoare.

Pentru o parte dintre cei reținuți au urmat anchetele, închisoarea Jilava și colonia de muncă de la Periprava. Femei din Dobrotești au fost închise la Arad. Relatările supraviețuitorilor descriu bătăile din timpul anchetelor, condițiile de detenție și nesiguranța familiilor rămase acasă.

Anghelina Bălțatu a fost arestată la 8 martie 1961. Studiul muzeului consemnează eliberarea sa la 13 aprilie 1962, pe baza datelor preluate din dosarul nr. 269/1991 al Asociației Foștilor Deținuți Politici. Redacția a consultat această prezentare din volum, nu dosarul original.

Frica a continuat după întoarcerea acasă

Păuna Robitu, una dintre femeile închise la Arad, a povestit că teama de o nouă arestare a făcut-o să evite multă vreme discuțiile despre detenție:

„Ani de zile am trăit cu spaimă şi cu frică”.

În mărturiile familiilor apar bunuri sechestrate, chemări la Sfatul Popular și luni în care cei rămași acasă nu știau dacă rudele arestate mai trăiau.

Revolta nu a oprit colectivizarea. Pentru cei ridicați din Dobrotești, urmările zilei de 7 martie au continuat în anchete, închisori și în viața de după eliberare.

Documentare și surse

Steluța Chefani-Pătrașcu, „Colectivizarea în comuna Dobrotești”, în Colectivizare în Teleorman (1949–1962). Rezistență și acceptare forțată, ediția a II-a, 2011, pp. 101–111. Volumul Muzeului Județean Teleorman.

Precizare: Pagina Memorialului Sighet indică 23 aprilie 1962 pentru eliberarea Anghelinei Bălțatu, în timp ce volumul indică 13 aprilie. Am păstrat data din studiu, cu atribuire explicită. Materialul din Evenimentul Istoric preia documentația muzeului prin Memorial, nu o verificare independentă.