Târgul de la Miroși

O zi de toamnă cu miros de veacuri.

În fiecare an, când octombrie își scutură frunza peste dealurile Argeșului, comuna Miroși se îmbracă în straie de sărbătoare. E ziua Sfintei Paraschiva, ocrotitoarea celor blânzi și truditori, iar târgul din mijlocul satului renaște ca un ritual al continuității.

Tarabele se aliniază ca niște pagini de poveste: borcane cu dulceață, țuică limpede ca amintirea, covoare țesute cu răbdare, și fețe care poartă urmele unei vieți trăite cu demnitate. Din difuzoare se aud cântece populare, dar adevărata muzică e în vocile oamenilor, în glumele schimbate peste saci de cartofi, în urările rostite cu zâmbet, în tăcerile care spun „bine că ne-am regăsit”.

Biserica din sat își deschide porțile, iar lumânările ard pentru cei plecați și pentru cei care încă mai cred în rostul comunității. Copiii aleargă printre tarabe, adulții își fac socoteli, iar bătrânii privesc totul ca pe o scenă familiară, unde fiecare gest are o memorie.

Târgul nu e doar despre vânzare. E despre recunoaștere. Despre a fi văzut, a fi salutat, a fi parte dintr-un întreg care nu s-a risipit. E despre o toamnă care nu se grăbește, despre o zi care nu se uită, despre o sărbătoare care nu se negociază.

Și când soarele începe să coboare, iar lumea se împrăștie cu sacoșele pline și inimile mai ușoare, rămâne în aer o vibrație: că aici, la Miroși, tradiția nu e decor, e sentiment și tradiție.

Text si imagini A.M.