Presa nu trebuie privită ca o problemă. Despre reflexele autorităților în fața camerei

UPDATE: "În legătură cu informațiile solicitate, vă comunicăm faptul că în data de 13 octombrie a.c., în Parcul Central din municipiul Rosiorii de Vede, județul Teleorman a fost un eveniment semnat prin Sistemul Național Unic pentru Apeluri de Urgență, referitor la faptul că s-ar fi încălcat prevederile legale în ceea ce privește mentinerea unui climat corespunzător de ordine și siguranță publică.

Față de aspectele mai sus-menționate, au fost efectuate verificări în zona parculul, activitate la care au participat polițiști din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean Teleorman și jandarmi din cadrul Inspectoratului de Jandarmi Județean Teleorman.

În urma evenimentului semnalat, a fost întocmit dosar penal sub aspectul săvârșirii infracțiunii de portul sau folosirea fără drept de obiecte periculoase.

Vă mulțumim pentru încrederea acordată și vă asigurăm de întreaga noastră disponibilitate în rezolvarea problemelor ce intră în sfera de competență a informațiilor de interes public."

O intervenție a poliției în Parcul Central din Roșiorii de Vede, pe 13 octombrie 2025, a scos la iveală o atitudine încă prezentă în unele structuri ale statului: timorare și exces de zel atunci când reprezentanții presei sunt de față. Deși intervenția polițiștilor a fost legală, modul în care s-au raportat la prezența camerei spune multe despre relația încă rigidă dintre autorități și presă.

Ieri, în Parcul Central din Roșiorii de Vede, în timpul unei acțiuni a poliției, am fost legitimat în calitate de jurnalist, deși nu interveneam în activitatea forțelor de ordine, nu filmam dintr-o zonă restricționată și nu perturbam acțiunea în niciun fel.

Comportamentul polițiștilor a fost, în ansamblu, corect din punct de vedere legal. Totuși, s-a simțit clar o reacție de timorare combinată cu un exces de zel, declanșată de simpla prezență a camerei și a presei în spațiul public. Situația putea fi gestionată mai eficient: persoanele cu care polițiștii discutau puteau fi audiate la sediu, fără a transforma intervenția într-o scenă tensionată.

Documentarea publică a acțiunilor autorităților nu este un act ostil, ci o activitate firească într-o democrație. Presa nu are nevoie de „permisiune” pentru a fi prezentă în spațiul public, iar instituțiile statului nu ar trebui să reacționeze defensiv atunci când sunt filmate în exercitarea atribuțiilor.

Reflex instituțional, nu problemă personală

Acest tip de reacție nu este neapărat individual, ci instituțional. Este un reflex format în timp, în care prezența presei este percepută automat ca un potențial factor perturbator sau „incomod”. În realitate, jurnaliștii sunt parteneri indirecți în misiunea de informare a publicului și de consolidare a transparenței.

Presa nu trebuie privită ca o amenințare, ci ca un canal de comunicare cu cetățenii. Legitimarile inutile, atitudinile de control excesiv și neîncrederea reciprocă nu fac decât să adâncească o distanță care nu ar trebui să existe într-un stat democratic.

Transparența nu trebuie să sperie

Un stat matur nu se teme de camere, ci colaborează cu presa. Iar o presă responsabilă nu urmărește senzaționalul cu orice preț, ci informarea corectă și echilibrată a comunității.

Reflexele vechi pot fi schimbate, dar pentru asta este nevoie de atitudine profesională de ambele părți: presă care respectă regulile legale și poliție care respectă libertatea presei.