Preţul aluminiului explodează și atinge niveluri record pe fondul crizei din Orientul Mijlociu

Preţul aluminiului a atins niveluri record în ultimii patru ani, alimentat de tensiunile geopolitice, dar şi de rezervele industriale reduse, în condiţiile în care Strâmtoarea Ormuz reprezintă un punct de trecere pentru aproximativ 5,5 milioane de tone de aluminiu primar anual, respectiv aproape 9% din producţia globală, arată o analiză a XTB România.

„În timp ce războiul din Orientul Mijlociu generează pierderi pentru numeroase industrii, aluminiul se numără printre materiile prime care a avut o evoluţie pozitivă în această perioadă. Preţul metalului a atins niveluri record pentru ultimii patru ani, alimentat de tensiunile geopolitice, dar şi rezervele industriale reduse. Pe măsură ce atacurile aeriene şi perturbările din transportul maritim zguduie Orientul Mijlociu, lanţul global de aprovizionare pentru acest metal al 'tranziţiei verzi' se confruntă cu cea mai importantă încercare din ultimul deceniu. Astfel, de la începutul acestei săptămâni, aluminiul a avansat cu aproximativ 8% până în timpul sesiunii de astăzi, atingând un maxim local la 3.527 dolari pe tonă metrică", arată Radu Puiu, analist financiar în cadrul XTB România, citat de Agerpres.

De asemenea, aluminiul de la Bursa de Metale din Londra (LME) a înregistrat o creştere de aproximativ 10% în decursul lunii martie şi a ajuns la un preţ recent de aproape 3.450 de dolari pe tonă metrică. Principalul catalizator îl reprezintă o serie de atacuri care afectează marile topitorii din Golful Persic, în special instalaţiile operate de Aluminium Bahrain (Alba) şi Emirates Global Aluminium (EGA).

Deşi companiile încă evaluează amploarea totală a pagubelor, Alba a semnalat deja reduceri de capacitate de aproape 20%.

"Efectele asupra producţiei sunt amplificate şi de blocajele din Strâmtoarea Ormuz. Această cale navigabilă îngustă reprezintă un punct de trecere pentru aproximativ 5,5 milioane de tone de aluminiu primar anual, ceea ce reprezintă aproximativ 9% din producţia globală. Având în vedere că peste 80% din metalul din regiune este destinat exportului, orice risc de tranzit transformă o problemă de producţie regională într-un eveniment de penurie globală", explică Radu Puiu.

Potrivit sursei citate, piaţa emite un semnal clasic de criză cunoscut sub numele de "backwardation". Acest fenomen apare atunci când preţul spot (preţul de cumpărare al metalului astăzi) este cu mult mai mare decât preţul pentru livrarea peste trei luni. În prezent, această primă a sărit peste 60 de dolari pe tonă, cel mai ridicat nivel din 2007 şi evidenţiază dezechilibrul acut de pe piaţa metalului.

Comercianţii plătesc această "taxă de deficit" pe fondul dispariţiei principalelor plase de siguranţă din piaţa financiară. Stocurile din depozitele LME s-au redus cu peste 60% din mai anul trecut şi au coborât la cele mai scăzute niveluri de la jumătatea lui 2023. În acelaşi timp, oferta rămâne rigidă: topitoriile de aluminiu sunt mari consumatoare de energie, greu de repornit după oprire, iar eventualele avarii ale echipamentelor pot întârzia reluarea producţiei timp de luni întregi.

De asemenea, cererea este susţinută de China, unde indicele PMI din sectorul manufacturier a urcat din nou peste 50, semnalând o expansiune. Dacă cel mai mare consumator mondial de aluminiu îşi accelerează din nou achiziţiile într-un moment în care oferta din Golf rămâne afectată, deficitul de pe piaţă se va adânci rapid, subliniază analistul financiar XTB România, mai ales când întreg Occidentul depinde de doar câteva centre.

Când stocurile sunt atât de scăzute, preţurile devin volatile. Fiecare ştire care vizează o întârziere a livrării sau o actualizare cu privire la o topitorie poate declanşa fluctuaţii importante ale preţurilor. Acest lucru creează o "primă de risc" pentru aluminiu, pe care alte metale similare precum cuprul sau nichelul nu o au în prezent. Pentru investitori, situaţia pune în centrul atenţiei producătorii şi reciclatorii care ar putea beneficia de marje mai mari, explică acesta.

În plus, aluminiul este "coloana vertebrală" a producţiei moderne, având un rol esenţial în transport, pentru că reduce greutatea vehiculelor electrice şi cele din industria aerospaţială. Mai mult, acesta este folosit frecvent şi în industria ambalajelor, dar şi în infrastructură, prin reţele electrice şi cadre pentru panouri solare.

Pe măsură ce costurile de producţie cresc, producătorii trebuie să decidă dacă absorb impactul asupra marjelor lor sau transferă costurile către consumatori. Dacă aceste şocuri de aprovizionare persistă, aluminiul ar putea deveni un factor principal al inflaţiei "persistente" în sectorul industrial, atenţionează Puiu.

"Actuala criză arată că lumea occidentală depinde de doar câteva mari centre de producţie. Golful Persic este o putere în domeniul metalelor destinate exportului, iar Strâmtoarea Ormuz este singura cale de tranziţie. Pe măsură ce geopolitica revine ca principal catalizator pentru piaţa materiilor prime, companiile sunt forţate să reevalueze riscul. Acest lucru va duce, probabil, la un mediu de preţuri mai ridicate pentru o perioadă lungă, pe măsură ce companiile investesc în lanţuri de aprovizionare mai rezistente, deşi mai scumpe", adaugă analistul financiar.