Din secția de neonatologie la pediatrie - de ce este importantă îngrijirea integrată pentru nou-născuți?

Primele zile din viața unui nou-născut sunt decisive. În acest interval scurt, acesta învață să respire, să se adapteze, să își regleze temperatura și funcțiile vitale. Pentru unii nou-născuți, această tranziție nu este deloc ușoară și necesită intervenția imediată a unei echipe specializate. Aici începe rolul medicului neonatolog – specialistul care veghează asupra primelor ore de viață, în care fiecare decizie poate cântări enorm.

Un copil care a avut nevoie de îngrijiri speciale la naștere trece prin etape delicate. În primele ore, neonatologul este cel care inițiază tratamentul intensiv, monitorizează funcțiile vitale, corectează dezechilibrele și intervine atunci când fiecare detaliu contează.

Dr. Nicoleta Mălin, medic primar neonatolog la Maternitatea Regina Maria, medic primar neonatolog la Maternitatea Regina Maria, ne povestește: „Îmi amintesc cazul unui băiețel născut cu asfixie severă, cu scor APGAR 1. A fost nevoie de reanimare, ventilație mecanică și terapie cooling, o metodă care menține corpul la 33-34 de grade Celsius timp de 72 de ore pentru a reduce riscul leziunilor cerebrale. Această terapie trebuie inițiată înainte de vârsta de 6 ore, așa că reacția rapidă a echipei a fost esențială. Copilul este foarte bine astăzi”.

Urgențele neonatale pot apărea chiar și după o sarcină fără complicații și necesită intervenție imediată din partea echipei medicale: „Avem numeroși copii care, la început, aveau șanse minime de supraviețuire. Prin munca în echipă, prin perseverență și experiență, mulți dintre ei au ajuns acasă sănătoși. Alături de micii prematuri ducem cele mai grele și mai lungi lupte, dar și cele mai frumoase”, povestește Dr. Mălin.

Îngrijirea nu se oprește odată cu externarea. Neonatologul continuă să monitorizeze starea nou-născutului prin consultații recurente în primele 28 de zile de viață, iar a prematurului până la 2 ani, printr-un program de urmărire menit să prevină sau să reducă eventualele întârzieri de dezvoltare și să identifice din timp factorii de risc, pentru a-i direcționa către terapiile potrivite.

În acest traseu, pediatrul devine partenerul neonatologului, prin monitorizarea stării generale de sănătate a copilului — de la dezvoltare și alimentație, până la greutate, imunitate și posibile efecte pe termen lung.

După plecarea din maternitate, perioada de adaptare poate aduce provocări pentru bebeluș și emoții pentru părinți. Dr. Laura Ion, medic primar pediatru și Coordonatorul Departamentului de Pediatrie în cadrul Ponderas Academic Hospital explică: „Cele mai frecvente probleme țin de alimentație — cantitatea de lapte, modul în care bebelușul suge, regurgitațiile sau vărsăturile în jet. Urmărim atent și curba ponderală, apariția colicilor sau îngrijirea bontului ombilical. De asemenea, pe măsură ce sugarul intră în contact cu alte persoane, pot apărea și infecții. În cazul febrei, este esențial un consult de urgență la camera de gardă”.

Această trecere de la îngrijirea acută la cea de supraveghere este mai lină și mai sigură atunci când medicii lucrează împreună. Pediatrul are acces direct la istoricul complet al nou-născutului, la tratamentele efectuate și la investigațiile realizate în primele zile, iar părinții nu sunt nevoiți să reia întreaga poveste medicală la fiecare consultație.

Deși medicul pediatru preia îngrijirea copilului după încheierea perioadei neonatale, există situații speciale în care tratamentul și monitorizarea nou-născutului necesită implicarea mai multor specialități medicale. În astfel de cazuri, colaborarea strânsă dintre neonatolog și alți specialiști devine esențială pentru stabilizarea și recuperarea pacientului. Atunci când abordarea este una multidisciplinară, comunicarea este mai rapidă, deciziile sunt luate în timp real, iar copilul beneficiază de cea mai bună șansă la viață.

„Avem nevoie adesea de o echipă multidisciplinară – cardiologie și neurologie pediatrică, ORL, oftalmologie, genetică medicală, boli infecțioase, endocrinologie sau chirurgie pediatrică. Toate aceste specialități pot fi implicate atunci când un nou-născut necesită îngrijire de urgență”, completează Dr. Nicoleta Mălin.

De asemenea, în unele situații, diagnosticul stabilit imediat după naștere este doar începutul unui parcurs medical de durată. Copiii cu probleme pulmonare, neurologice, metabolice sau cardiace necesită un plan de monitorizare atent, care să înceapă în maternitate și să continue ani de zile. În aceste cazuri, comunicarea dintre neonatolog și pediatru devine vitală. Cei doi discută despre tratamentele inițiate, despre ajustarea dozelor, despre investigațiile suplimentare sau despre eventuale riscuri de recidivă.

Un alt avantaj al colaborării este detectarea precoce a problemelor care pot influența dezvoltarea copilului. Neonatologul este primul care poate identifica anomalii congenitale, malformații, riscuri genetice sau tulburări de adaptare metabolică. În astfel de cazuri, pediatrul intervine imediat în continuarea investigațiilor și stabilește un plan de urmărire pe termen lung.

„Intervenția promptă a echipei medicale poate face diferența între o evoluție favorabilă și o complicație severă”, mai precizează Dr. Nicoleta Mălin.

Pe lângă competențele profesionale, îngrijirea copiilor la vârste foarte fragede cere o doză uriașă de răbdare și calm. Într-un domeniu în care emoțiile părinților pot atinge cote maxime, empatia și disponibilitatea echipei medicale sunt vitale - „Dincolo de competență, o calitate esențială a medicului pediatru este calmul. De aici derivă o gestionare organizată și adecvată a oricărei urgențe, dar și încrederea pe care o transmitem familiei. Fără această încredere reciprocă, parteneriatul dintre medic și părinți nu poate funcționa”, precizează Dr. Laura Ion.

„Faptul că un nou-născut are nevoie de internare în terapie intensivă poate fi o experiență copleșitoare pentru familie. Rolul nostru este să ne concentrăm pe stabilizarea copilului, dar și să gestionăm relația cu părinții cu blândețe, calm și empatie, fără să pierdem din vedere fermitatea pe care o cere o astfel de situație. Cred că un neonatolog trebuie să aibă nu doar competență medicală, ci și capacitatea de a rămâne echilibrat, de a transmite încredere și de a oferi sprijin uman autentic”, menționează Dr. Nicoleta Mălin.

Și pentru medicul pediatru comunicarea cu părinții rămâne una dintre cele mai delicate aspecte ale profesiei– adesea speriați, obosiți și copleșiți de griji. Pentru medici, empatia și claritatea devin instrumente esențiale în gestionarea acestor momente. Dr. Laura Ion menționează faptul că „părinții sunt partenerii noștri în tratarea oricărei afecțiuni. În timpul consultului încercăm să îi liniștim, să explicăm diagnosticul, necesitatea analizelor, planul de tratament și, pe cât posibil, să oferim o estimare realistă a evoluției. Implicarea familiei și comunicarea permanentă creează încredere și contribuie la succesul tratamentului.”

Medicina de azi nu se rezumă la tehnologie și protocoale, ci presupune continuitate, colaborare între specialiști și o abordare integrată a pacientului. Iar atunci când îngrijirea nou-născutului rămâne în grija aceleiași echipe și după externare, aceasta se transformă într-un proces sigur, atent și adaptat fiecărui copil.