Realitatea strategică a Groenlandei: între interesele Rusiei, Chinei și retorica lui Trump. Experți: Amenințări exagerate ale SUA

Președintele SUA, Donald Trump, s-a concentrat pe controlul Groenlandei, sugerând că proprietatea SUA asupra insulei este crucială pentru blocarea expansiunii rusești și chineze. „Dacă nu intrăm noi, va intra Rusia, iar apoi va intra și China”, a declarat Trump. Oficialii groenlandezi și danezi au respins categoric această premisă, scriu jurnaliștii Kyiv Independent, în timp ce experții în securitate și oficialii europeni spun că Groenlanda nu se confruntă cu nicio amenințare militară imediată, ridicând o întrebare pertinentă: avertismentele lui Trump cu privire la Groenlanda sunt preocupări reale de securitate sau un pretext pentru o presiune mai unilaterală a SUA în Arctica?

Obsesia lui Trump pentru Groenlanda nu este nouă. El a sugerat pentru prima dată achiziționarea insulei în 2019, provocând respingerea categorică din partea Copenhagă și Nuuk.

Groenlanda este un vast teritoriu arctic situat între America de Nord și Europa și cea mai mare insulă din lume în afara continentelor. Se întinde pe aproximativ 2,2 milioane de kilometri pătrați, fiind de câteva ori mai mare decât Germania, dar are doar aproximativ 56.000 de locuitori, majoritatea fiind indigeni inuiti.

Locația sa îi conferă o valoare deosebită pentru sistemele de avertizare timpurie împotriva rachetelor și pentru monitorizarea activităților militare și comerciale din Arctica — o regiune care capătă importanță pe măsură ce topirea ghețarilor deschide noi rute maritime și oportunități economice.

De când s-a întors la Casa Albă anul trecut, Trump și-a intensificat brusc retorica, afirmând în repetate rânduri că Statele Unite vor achiziționa Groenlanda „într-un fel sau altul”.

După o operațiune militară de succes în Venezuela, care a dus la capturarea dictatorului Nicolas Maduro, Trump s-a arătat dispus să recurgă la forța militară, atât împotriva dușmanilor, cât și a aliaților.

„Danemarca nu poate face nimic dacă Rusia sau China vor să ocupe Groenlanda”, a declarat Trump pe 14 ianuarie. „Dar noi putem face totul – am aflat asta săptămâna trecută cu Venezuela. Nu pot conta pe faptul că Danemarca va fi capabilă să se apere singură”.

Pe 17 ianuarie, Trump a dus amenințările cu un pas mai departe, anunțând că SUA vor impune tarife de 10% asupra a opt aliați ai NATO – Danemarca, Norvegia, Suedia, Franța, Germania, Marea Britanie, Olanda și Finlanda – până când „se va ajunge la un acord pentru achiziționarea completă și totală a Groenlandei”.

Tarifele vor intra în vigoare la 1 februarie și vor crește la 25% la 1 iunie, a spus el.

Trump a prezentat vânzarea Groenlandei drept o chestiune de securitate globală.

„China și Rusia vor Groenlanda, iar Danemarca nu poate face nimic în acest sens”, a scris el pe TruthSocial. „În prezent, au două sănii cu câini drept protecție... Aceasta este o situație foarte periculoasă pentru siguranța, securitatea și supraviețuirea planetei noastre.”

Deși oficialii danezi recunosc că mediul de securitate din Arctica se schimbă, ei insistă că concluziile lui Trump sunt exagerate.

Ministrul danez de Externe, Lars Lokke Rasmussen, a declarat că împărtășește îngrijorările cu privire la vulnerabilitatea Groenlandei față de interesul crescând, dar a subliniat că Danemarca a început deja să ia măsuri.

„Împărtășim cu siguranță îngrijorarea că Arctica nu mai este o regiune cu tensiuni reduse”, a declarat el pentru Fox News, menționând investițiile de aproape 15 miliarde de dolari realizate anul trecut în capacitățile Groenlandei.

Experții spun că îngrijorarea generală nu se traduce într-o amenințare iminentă.

„Nu există o amenințare serioasă sau imediată la adresa securității Groenlandei din partea Rusiei sau a Chinei care să justifice discuțiile SUA despre utilizarea forței”, a declarat Fabian Zuleeg, directorul executiv al European Policy Center, pentru Kyiv Independent.

Moscova și Beijingul au interese în Arctica, a spus Zuleeg, dar aceste interese sunt gestionate prin mecanismele diplomatice, economice și de securitate existente.

Prin urmare, prezentarea acestei situații ca o amenințare militară urgentă este înșelătoare

Alții spun că avertismentele lui Trump ar putea reflecta mai degrabă îngrijorarea față de tendințele pe termen lung decât un pericol imediat. Rebecca Pincus, cercetătoare senior la Institutul de Cercetare în Politică Externă, a menționat spărgătoarele de gheață de cercetare ale Chinei, care au efectuat misiuni regulate în Arctica. Groenlanda ocupă o poziție importantă, în special în ceea ce privește capacitățile submarine ale Rusiei, a afirmat Pincus. Totuși, ea a adăugat că nu există o amenințare imediată pentru insulă.

Justina Budginaite-Froehly, cercetătoare senior non-rezidentă la Centrul European al Consiliului Atlanticului, a afirmat că dezbaterea privind Groenlanda ar trebui privită prin prisma intensificării competiției dintre marile puteri în Arctica, și nu prin prisma temerilor privind o ocupare iminentă.

„Problema nu este confiscarea fizică a Groenlandei de către Rusia sau China, ci riscul ca prezența insuficientă a Occidentului în această regiune să slăbească capacitatea Europei și a SUA de a monitoriza și descuraja activitatea Rusiei și Chinei în regiunea arctică mai largă”, a spus ea.

Oficialii europeni notează că Groenlanda, ca parte a unui stat membru NATO, este protejată în temeiul Articolului 5, astfel încât orice încercare a Rusiei sau a Chinei de a o ocupa – așa cum a sugerat Trump – ar declanșa o reacție completă a alianței.

Analiștii spun că interesele SUA se concentrează pe securitate și resurse, China și Rusia fiind folosite în retorică ca un stratagemă.

„Cele două interese principale ale SUA în Groenlanda sunt baza radar de la Pituffik, care face parte din sistemul de avertizare timpurie NORAD, și zăcămintele minerale strategice ale insulei”, a spus Pincus.

Baza Pituffik joacă un rol esențial în NORAD, comandamentul comun al SUA și Canadei responsabil cu detectarea și urmărirea potențialelor amenințări cu rachete în America de Nord, în special din Rusia.

Împiedicarea Chinei să obțină controlul asupra resurselor minerale din Groenlanda este, de asemenea, o preocupare cheie pentru Washington și aliații săi.

Zuleeg a susținut că preocupările SUA în materie de securitate sunt exagerate pentru a justifica o abordare mai unilaterală și coercitivă. Washingtonul deține deja drepturi extinse de staționare și supraveghere pe insulă și ar putea să-și extindă prezența militară prin cooperarea cu autoritățile daneze și groenlandeze, fără a recurge la amenințări.

În timp ce avertismentele lui Trump domină titlurile din presă, analiștii spun că costurile potențiale ale acțiunii SUA ar fi foarte mari.

Pentru NATO, atenția bruscă asupra Groenlandei a devenit o distragere neplăcută. De când Rusia a lansat invazia pe scară largă a Ucrainei în 2022, alianța s-a concentrat pe consolidarea flancului său estic, în contextul temerilor că Moscova ar putea viza un alt stat membru.

Presiunea agresivă a lui Trump riscă să submineze această unitate. Analiștii avertizează că aceasta ar putea slăbi credibilitatea și coeziunea NATO, transformând dezbaterea privind securitatea arctică într-o sursă de tensiuni interne.

„Ar submina suveranitatea Danemarcei și a Groenlandei, ar fractura unitatea NATO și ar slăbi fatal baza morală și politică pentru sprijinirea luptei Ucrainei pentru libertate”, a spus Zuleeg.

Articolul 5, sub semnul întrebării: cum poate riposta NATO la amenințarea SUA. Consultări între danezi și britanici privind Groenlanda

În termeni mai generali, a spus el, aceasta riscă să normalizeze ideea că marile puteri pot acapara sau presa alte țări pentru a obține avantaje strategice, accelerând erodarea normelor internaționale.

Rusia a reacționat favorabil la retorica lui Trump. Fostul președinte rus Dmitri Medvedev l-a îndemnat sarcastic pe Trump să anexeze rapid Groenlanda, subliniind interesul Moscovei pentru diviziunile occidentale.

În cele din urmă, Groenlanda rămâne importantă din punct de vedere strategic, dar este departe de a fi o zonă de criză. Avertismentele lui Trump pot reflecta mai degrabă îngrijorările cu privire la viitorul Arcticii decât pericolul actual — iar oficialii europeni spun că diplomația și alianțele ar trebui să abordeze aceste provocări.