Sărbătoare cu cruce roșie pe 18 ianuarie. Cum explică preotul semnificația și practicile zilei: „Sunt semne ale unei credințe profunde”

În fiecare an, pe 18 ianuarie, biserica ortodoxă îi sărbătorește pe Sfinții Atanasie și Chiril, zi evidențiată cu cruce roșie în calendarul bisericesc. Recunoscuți pentru apărarea credinței în perioade de mari controverse, cei doi rămân stâlpi ai ortodoxiei și purtători ai unei moșteniri spirituale și teologice de neprețuit. Preotul Marius Oblu a explicat pentru Digi24.ro care sunt cele mai importante tradiții și obiceiuri în ziua praznicului.

Potrivit tradiției populare, viețile Sfinților Atanasie și Chiril, sărbătoriți pe 18 ianuarie, rămân modele de curaj, tenacitate și integritate doctrinară.

Potrivit scrierilor istorice, Sfântul Atanasie cel Mare s-a născut în Alexandria, în jurul anului 295, și este considerat unul dintre cei mai importanți părinți ai bisericii ortodoxe. Deși a fost numit patriarh al Alexandriei, viața sa a fost definită în primul rând de apărarea credinței împotriva arianismului (o erezie care susținea că Iisus Hristos nu este de aceeași ființă cu Tatăl, punând sub semnul întrebării divinitatea Mântuitorului). Prin curajul și perseverența sa, Atanasie a devenit un simbol al credinței ferme, demonstrând că devotamentul față de Dumnezeu poate învinge chiar și presiunile politice și sociale

Sfântul Atanasie a participat activ la Primul Sinod Ecumenic de la Niceea (325) - primul mare consiliu al Bisericii creștine, convocat de împăratul Constantin pentru a clarifica doctrina creștină și a combate erezia ariană (arianismul- învățătură creștină din secolul al IV-lea, fondată de preotul Arie, care susținea că Iisus Hristos, deși divin, a fost o ființă creată de Dumnezeu Tatăl).

Poziția sa fermă l-a adus de mai multe ori în exil, însă scrierile sale, printre care „Despre Întruparea Cuvântului” (în care explică cum Dumnezeu și omul coexistă în persoana lui Hristos) și Viața lui Antonie (o biografie a Sfântului Antonie, considerat părintele monahismului creștin), au influențat profund teologia răsăriteană și continuă să fie studiate și astăzi.

Sfântul Chiril al Alexandriei s-a născut, conform izvoarele istorice, în Alexandria, în anul 376, și a devenit patriarh al acestui important centru creștin în secolul al V-lea. Este cunoscut pentru apărarea unității persoanei lui Hristos și pentru combaterea ereziei nestorien (învățătura eretică a lui Nestorie, patriarhul Constantinopolului (sec. V), care nega unitatea persoanei lui Iisus Hristos, separând divinitatea (Cuvântul lui Dumnezeu) de umanitate (omul Iisus).

La Sinodul al Treilea Ecumenic de la Efes (431) - un consiliu important al bisericii convocat pentru a clarifica învățătura despre Hristos și a combate erezia nestoriană (care separa natura divină de cea umană a lui Iisus) - Chiril a apărat adevărul credinței ortodoxe. Sfântul Chiril al Alexandriei a apărat titlul de „Născătoare de Dumnezeu” (Theotokos) pentru Fecioara Maria, subliniind că Hristos este adevărat Dumnezeu și adevărat Om în același timp (nu doar un om ales de Dumnezeu).

Prin scrierile, predicile și corespondența sa, Chiril a influențat profund viața monahală, practica liturgică și dezvoltarea spirituală a comunităților creștine. Este considerat un model de curaj spiritual, devotament și apărare a adevărului, iar împreună cu Sfântul Atanasie cel Mare, este comemorat ca un reper de virtute și credință pentru întreaga comunitate ortodoxă.

„Numele Atanasie provine din limba greacă, de la cuvântul „Athanasius”, care înseamnă „nemuritor”. Sfântul este recunoscut nu doar pentru rolul său istoric, ci și ca simbol al fermității morale, răbdării și înțelepciunii, calități care îl fac un model de credință trăită.

Numele Chiril provine din limba greacă de la cuvântul „Kyrillos”, semnificând „stăpânitor” sau „al Domnului”. Sfântul Chiril este cinstit pentru rolul său de învățător al credinței, pentru claritatea doctrinară și pentru influența sa asupra edificării spirituale a comunității creștine.” , a explicat pentru Digi24.ro Preotul Marius Oblu

„În ziua de 18 ianuarie, când biserica ortodoxă îi cinstește pe Sfântul Atanasie cel Mare și Sfântul Chiril al Alexandriei, este momentul potrivit să ne oprim din ritmul grăbit al vieții și să ne întoarcem cu inima către Dumnezeu. Această zi este dedicată rugăciunii, liniștii sufletești și protecției divine, iar credincioșii sunt îndemnați să participe la Sfânta Liturghie, să se roage cu credință și să ceară sănătate, pace în familie și întărire sufletească. Se spune că rugăciunile rostite acum au o putere aparte, mai ales cele pentru vindecare și întărirea sufletului.

Este și un prilej bun de a săvârși fapte bune, oricât de mici: un gest de ajutor pentru cei aflați în nevoie, un cuvânt de încurajare sau atenția acordată celor din jur. Milostenia și bunătatea rămân astfel semne ale unei credințe profunde, nu doar rostite. De asemenea, este potrivit să ne rugăm pentru cei bolnavi, pentru cei dragi și să pomenim pe cei adormiți. Aprinderea unei lumânări și rostirea unei rugăciuni sunt gesturi simple, dar pline de sens.” , a mai precizat sursa Digi24.ro

Ziua nu este marcată doar de semnificații religioase, ci și de o serie de credințe și superstiții populare păstrate din vechime, mai ales în mediul rural. Pentru oamenii satului românesc, această sărbătoare avea un rol profund protector, fiind respectată cu teamă și grijă, pentru a feri gospodăria și familia de boli și necazuri.

„Atanasia Ciumelor”, ziua care alungă bolile

În tradiția populară, ziua este cunoscută și sub denumirea de „Atanasia Ciumelor”, fiind asociată cu protecția împotriva bolilor și a necazurilor. Din acest motiv, pe vremuri, oamenii evitau orice formă de muncă grea, în special activitățile din gospodărie sau câmp, de teamă să nu atragă boala sau ghinionul asupra familiei.

Focul și lumânarea, simboluri ale protecției

Un obicei des întâlnit în mediul rural este aprinderea focului în sobă sau a unei lumânări, gest simbolic menit să alunge spiritele rele și frigul considerat primejdios. Focul și fumul sunt privite ca elemente purificatoare, aducătoare de căldură, sănătate și echilibru în casă, iar în unele zone se obișnuiește chiar tămâierea locuinței și a animalelor, pentru a le feri de boli pe tot parcursul anului.

În unele zone ale țării, se crede că în această zi nu este bine să împrumuți bani sau obiecte, pentru că odată cu ele ai putea pierde norocul sau liniștea familiei. De asemenea, certurile și supărările trebuie evitate, deoarece tensiunile nerezolvate se pot prelungi pe tot parcursul anului, afectând armonia casei și a relațiilor.

Astfel, 18 ianuarie devine o zi a reculegerii, a iertării și a curățeniei sufletești, un timp al păcii și al credinței, prin care primim ajutor și binecuvântare în viața de zi cu zi.