Comoara din gunoi: epopeea taxei care a împărțit Peretu în tabere

Creșterea taxei de salubritate din comuna Peretu a împărțit comunitatea în tabere. Pentru unii, măsura este necesară și ține de normalitatea unei comunități civilizate. Pentru alții, este o povară în plus, greu de acceptat. Subiectul a stârnit reacții, discuții aprinse și controverse, devenind rapid unul dintre cele mai comentate teme locale.

Dincolo de cifre și hotărâri, taxa de gunoi a ajuns un adevărat „măr al discordiei”. La Peretu, deșeurile nu mai sunt doar o problemă administrativă, ci un pretext pentru ironie, satiră și conflicte de opinie. Așa s-a născut și această poveste – una despre civilizație, gunoi și comunitatea prinsă între necesitate și revoltă.

Peste noapte, în plină iarnă, taxa de salubritate a devenit mărul discordiei. În alte locuri, oamenii se ceartă pe politică, fotbal sau moșteniri. La Peretu, subiectul care a împărțit comunitatea este gunoiul.
Un măr mare, acru, căzut direct în mijlocul satului.

Așa au apărut, aproape firesc, taberele:

• „E normal, dom’le!” – cei care spun că gunoiul costă și că civilizația nu vine gratis;

• „Ne jupoaie!” – cei convinși că plătesc mai mult decât produc;

• „Nu știm exact, dar sigur e ceva la mijloc” – specialiștii locali în conspirații, convinși că în spatele taxei se ascunde o schemă bine gândită.

Între timp, fără să vrea, mașina de gunoi a devenit personaj principal. Dacă înainte trecea aproape neobservată, acum este privită ca o adevărată limuzină oficială. Unii o salută, alții o filmează, iar câțiva se întreabă dacă nu cumva transportă celebra „comoară” despre care se tot vorbește.

În doar câteva zile, factura la gunoi a reușit performanța de a provoca:

• certuri între vecini,

• postări aprinse pe rețelele de socializare,

• și discuții filozofice la magazinul din centru despre „sensul existenței deșeurilor”.

La Peretu, gunoiul nu mai este doar gunoi. A devenit subiect de satiră, motiv de glume, dar și de tensiuni reale. A reușit să scoată la suprafață frustrări mai vechi, nemulțumiri acumulate și eterna întrebare despre cine plătește, cât plătește și pentru ce.

Paradoxal, taxa de salubritate a făcut ceea ce rar mai reușește ceva în ziua de azi: a unit oamenii în jurul aceleiași discuții. Chiar dacă din tabere diferite.

Iar întrebarea rămâne, la fel de simplă și incomodă:
cât costă, de fapt, civilizația… și de ce miroase a scandal?

M.A.