Luciana Nicoleta Brînceanu, femeia care conduce autospeciala de pompieri: curajul care nu ține cont de gen

Meseria de pompier este, de cele mai multe ori, asociată automat cu bărbații. Uniforma, intervențiile, riscul, forța fizică – toate par să fi construit, în timp, un stereotip greu de clintit.

Dar există povești care nu au nevoie să „demonstreze” nimic. Ele doar se întâmplă. Una dintre ele este cea a Lucianei Nicoleta Brînceanu, subofițer în cadrul Detașamentului de Pompieri Alexandria.

Povestea a fost publicată în luna septembrie pe pagina ISU Teleorman, dar rămâne la fel de relevantă și astăzi. Pentru că nu este o știre de moment, ci un portret de om.

De la un anunț la radio, la autospeciala de intervenție

Luciana nu și-a imaginat niciodată că va ajunge pompier. Îi plăceau uniformele, e adevărat, dar drumul a început simplu, aproape banal: la finalul lunii august 2024, a auzit la radio un anunț privind scoaterea la concurs a unor posturi de șofer autospecială.

Avea deja categoriile B, C și E, obținute la încurajarea soțului.

„Nu ai nimic de pierdut. Ție îți place să conduci mașini mari”, i-a spus acesta.

A urmat o perioadă dificilă. Studiu intens, emoții, presiunea examenului – toate trăite în paralel cu viața de familie și cu responsabilitatea de a avea doi copii acasă. Efortul a fost pe măsură. Rezultatul: nota 10. O bucurie mai mare decât la bacalaureat sau la obținerea permisului de conducere.

Emoțiile primelor zile și „familia” pompierilor

După examen, au apărut alte temeri. Cum va fi primită într-un colectiv preponderent masculin?

Răspunsul a venit repede: pompierii nu sunt doar colegi. Sunt o familie. Una în care respectul și sprijinul nu sunt simple cuvinte.

„Am înțeles repede că trebuie să fiu pregătită și să am grijă de colegii mei. Nu e doar despre mine. Plecăm toți în misiune și trebuie să ne întoarcem toți la familiile noastre.”

Ce înseamnă, de fapt, să conduci o autospecială de pompieri

Conducerea unei autospeciale nu se compară cu șofatul unui camion obișnuit. Responsabilitatea este total diferită.

La fiecare intervenție, timpul devine esențial. Fiecare secundă poate face diferența între viață și moarte, între salvarea unei persoane sau pierderea agoniselii de-o viață a cuiva. În spatele volanului nu se află doar un șofer, ci un membru-cheie al echipei.

În plus, conducătorul autospecialei trebuie să cunoască în detaliu tehnica de intervenție:

pompele, presiunea apei, furtunurile, motopompele, drujbele, instalațiile de iluminat și întregul echipament care poate salva vieți.

„La camion ajungi din punctul A în punctul B. La autospecială, fiecare drum e o misiune”, mărturisește Nicoleta.

Primele intervenții și realitatea dură a meseriei

Întrebată despre experiența de până acum, răspunsurile sunt sincere, fără cosmetizări:

• Prima intervenție – emoții cât pentru o viață; picioarele îi tremurau.

• Cea mai grea parte – momentele în care, oricât ai face, nu mai poți salva o viață.

• Cea mai frumoasă parte – să știi că oamenii își pun speranțele în tine și că munca ta chiar contează.

Mai mult decât „o femeie la pompieri”

Astăzi, după zile și nopți petrecute în subunitatea de intervenție, cu misiuni dificile și responsabilități uriașe, Luciana Nicoleta Brînceanu nu mai este doar „o femeie printre pompieri”.

Este un model de curaj, dăruire și responsabilitate. O dovadă că stereotipurile pot fi dărâmate nu prin discursuri, ci prin muncă, disciplină și caracter.

Un mesaj pentru tinerele care se gândesc la o carieră militară

Sfatul ei este simplu și direct:

„Pentru a reuși, aveți încredere în voi și mergeți pe drumul vostru, chiar dacă este dificil.”

Unele povești nu îmbătrânesc. Doar așteaptă să fie spuse mai departe.