Conacele confiscate din Teleorman

Material oferit de 24newsro

Localități, moșieri și ce a luat statul

În primăvara lui 1949, Teleormanul devine un județ-șantier pentru „puterea populară”. Nu mai vorbim doar despre procente și lozinci, ci despre adrese concrete, conace reale, oameni cu nume și prenume, din comune pe care le știm și astăzi: Mavrodin, Dobrotești, Adămești, Plosca, Vitănești, Ștorobăneasa, Beuca, Lada, Săceni, Salcia, Slăvești, Măgura, Schitu-Poenari, Beiu.

În documente se vorbea inițial de 118 conace în Teleorman. Pe teren, comisiile au numărat 175. Diferența s-a acoperit repede, cu stiloul, prin formule seci: „preluat”, „inventariat”, „afectat folosinței”.

Mavrodin – domeniul Capră

La Mavrodin, conacul și ferma lui Anghel N. Capră devin exemplu de manual pentru felul în care statul comunist preia tot:

• 35 ha teren arabil

• 41 ha vie (Dealul Ganea)

• 15 ha teren de conac

• casa de locuit cu 5 camere, salon mare, baie, camere pentru servitori, beci

• grajduri, cramă cu pivniță, uzină, turbină, instalații de irigații, magazii, remize, cocini, pătule

• produse agricole: grâu, porumb, mazăre, ceapă, cartofi, floarea-soarelui, fasole, furaje

Pe hârtie, în 1943, ferma avea 128 de angajați. În 1949, statul mai găsește doar 15 salariați. Restul fusese măturat de exproprierea din 1945, de cote obligatorii și de impozite diferențiate.

Tot la Mavrodin, din bijuteriile găsite la familia Capră reținem:

• inel de damă din aur cu 13 diamante și o perlă

• colier cu 120 de perle

• broșă din aur cu diamante

• inel bărbătesc cu chihlimbar

• butoni, monede de argint, casetă de nichel

Toate trec în „tezaurul statului”.

Dobrotești – Nițescu, Cristescu, Berindei, Solacolu

La Dobrotești, pe o rază mică se comprimă o istorie întreagă:

• conacul Aretiei Nițescu este declarat „părăsit”, deși proprietara reușise să însămânțeze 50% din terenul arabil;

• delegatul de partid notează că moșia trebuie dată unei „familii bine verificate”, pentru că este „bun al întregului popor muncitor”;

• conacul Ileanei și al lui Barbu Cristescu este predat cu tot ce are, până la ultimul obiect de lenjerie.

La confiscare, la soții Cristescu se consemnează o listă stufoasă:

• pianină

• radio „Columbia”

• zeci de piese de mobilier (șifoniere, divanuri, dulapuri, măsuțe)

• haine pentru bărbați, femei și copii

• tablouri, draperii, covoare

• mașină de cusut, casă de bani, cazan de aramă, căzi, ceas deșteptător, umbrele

• cuverturi, lenjerie, rochii, paltoane, pijamale, geamantan, obiecte pentru copii

Câteva zile mai târziu, în inventarul trimis județului, din tot acest univers rămân doar:

• 2 sfeșnice argintate

• câteva linguri și furculițe din alpaca

• 2 covoare de lână

• o piele de vulpe

• „o haină mare”

Restul s-a „evaporat” între conac și birou. Furt acoperit de formulări tehnice.

În aceeași zonă:

• conacul Jean Berindei, „cu încăperi foarte multe”, e propus pentru sanatoriu;

• conacul Solacolu este propus drept crescătorie de porci și păsări;

• de la Berindei se confiscă inclusiv un „album colectiv de timbre” și „o rochie de artistă”.

Adămești – conacele transformate în primărie, dispensar, casă de nașteri

La Adămești apar două conace importante:

• conacul M. Cojoacă (4 camere, magazie, grajd, curte) – propus a fi transformat în dispensar, într-o localitate care nu avea așa ceva;

• conacul I. Dumitriu (11 camere) – propus pentru primărie, pentru că cea existentă funcționa într-o clădire improprie.

Practic, administrația locală este mutată în casa fostului moșier.

Plosca – conacul Gerota

La Plosca, conacul lui E. Gerota, cu 7 camere și dependențe, este propus pentru sediu de Gospodărie Agricolă de Stat (G.A.S.).
Adică exact locul de unde se va conduce noua agricultură de stat, pe ruinele proprietății private.

Vitănești – Bădulescu, Chirițescu și aparatul de forță

La Vitănești, avem două cazuri:

• conacul M. Chirițescu (6 camere + dependențe) este propus ca sediu al miliției;

• conacul Victor Bădulescu, impresionant:

  • 3 corpuri de case (unul cu 9 camere și salon, unul cu 3 camere și bucătărie, unul pentru servitori)

  • grajd de 40 m lungime

  • magazie din zid

  • 10 ha pădure

  • 20 ha vie
    – este propus pentru spital, fiind situat pe șoseaua Alexandria–București.

Un domeniu particular, plasat pe axa mare de circulație a județului, devine spațiu sanitar pentru „popor”.

Ștorobăneasa – Racottă, tăiat la kilogram

La Ștorobăneasa, conacul fraților Vasile și Nicolae Racottă – clădire mare, cu 14 camere, magazie, grajduri, pătul, remiză, curte de 10.000 m² – este propus pentru spital.

În același timp, din gospodărie se ridică:

• 3000 kg porumb

• 1800 kg mazăre

• 2000 kg orz

• 85 kg rapiță

• 150 kg ricin

• 200 kg fasole

Conacul nu este doar casă, e un nod economic. Tot ce mișcă este preluat de stat.

Noica: Măgura, Schitu-Poenari, Beiu

Familia Noica apare pe mai multe fronturi:

1. Măgura
   – se confiscă mii de kilograme de porumb, floarea-soarelui și ovăz;
   – comisiile notează că inventarul nu e terminat, „mai sunt necesare două zile”.

2. Schitu-Poenari (Mircea și Ștefan Noica)
   De aici pleacă, către stat, un adevărat depozit agricol:

   • 1290 kg grâu

   • 1892 kg orz de sămânță

   • 264 kg ovăz de sămânță

   • 7000 kg porumb

   • 1000 kg porumb de sămânță

   • 630 kg mazăre de sămânță

   • floarea-soarelui, bumbac, ceapă, cartofi

   • mii de kilograme de lucernă, coceni, paie, stuf, trestie

   În cămară se mai găsesc, după iarnă:

   • borcane cu compot

   • bulion

   • marmeladă, conserve de mazăre și vinete

   • 172 kg miere

   • brânză, untură, varză murată, murături

   • săpun de casă, sare, cafea

   În casă se inventariază 137 de obiecte – printre care:

   • 100 de piese de veselă de argint (8,6 kg)

   • monede de aur și de argint

   • ceasuri, tablouri, covoare

   • piei de urs, vulpe, căprioară

   • aparate de radio, pălării, poșete, rochii de stofă, cămăși de frac

3. Beiu (Ion Noica și Maria Ottescu, născută Noica)
   De aici se ridică:

   • porumb, orz, ovăz, mazăre, floarea-soarelui, ricin, in, bumbac
     – tot ce putea fi folosit ca sămânță sau hrană.

Familia Noica apare în documente nu ca nume de filozof, ci ca obiect al unei „operațiuni de curățare totală”.

Slăvești, Săceni, Lada, Salcia – conace puse în slujba „omului nou”

Alte exemple împrăștiate prin județ:

• Slăvești – conacul Constantin Vetra, cu 14–15 camere, devine sediu de cooperativă;

• Săceni – conacul M. Păucescu (11 camere, clădire cu etaj) este propus pentru dispensar și casă de nașteri;

• Lada – conacul Al. Plopeanu (6 camere) devine locuință pentru muncitorii de la G.A.S.;

• Salcia – conacul Ion Georgescu (10 camere, baie, dependențe) este propus sediu de partid și spațiu de dormit pentru funcționari.

În câțiva ani, rețeaua de conace devine infrastructura noului regim: sediu de partid, primărie, miliție, G.A.S., spital, creșă.

Confiscările „mici”: tacâmuri, haine, enciclopedii

Pe lângă marile proprietăți, documentele păstrează și detalii aproape absurde:

• de la Florica Capră se ridică, printre altele, „4 volume de enciclopedie română” și „5 volume de enciclopedie agricolă”;

• de la alți moșieri se notează:

  • bastonașe cu mâner de argint

  • sfeșnice argintate

  • o icoană argintată

  • „un mantou de blană de lutru uzat”

  • „10 cutii cu ață”

Nu există o graniță între bun „de valoare” și obiect casnic banal. Totul poate fi luat.

Lada cu bijuterii – drumul spre Banca de Stat

La 10 martie 1949, prefectura cere ca toate echipele să aducă la Turnu Măgurele bijuteriile, aurul, banii, devizele.

Se pregătește o ladă sigilată, dusă la Banca de Stat, sucursala Turnu Măgurele.
În pachete se găsesc:

• ceasuri de aur cu lanț

• inele cu diamante, safire, rubine, smaralde

• verighete de aur masiv

• cercei cu pietre prețioase

• monede din aur și din argint

• icoane, brățări, tăvițe de argint

Nu e doar „reformă agrară”. E o mutare masivă a bogăției unei clase sociale în buzunarul statului.

Concluzie: o hartă a confiscării

Privite așa, pe localități, exproprierile nu mai sunt doar un capitol dintr-o carte de istorie.

În fiecare comună din Teleorman există (sau a existat) un conac care:

• a fost sigilat într-o noapte de martie 1949,

• a fost golit de tot ce însemna avere – de la grâne la pianină și de la salopete la bijuterii cu diamante,

• a fost apoi „rebotezat”: dispensar, creșă, sediu de miliție, spital, cooperativă, sediu de partid.

Unele clădiri au supraviețuit, altele au fost lăsate să moară încet, fără interes pentru întreținere.
Dar în spatele fiecărui zid vechi, la Mavrodin, Dobrotești, Vitănești, Plosca, Ștorobăneasa, Măgura sau Schitu-Poenari, rămâne aceeași poveste: Teleormanul a fost rescris nu doar pe hârtie, ci chiar în zidurile caselor și în cămările golite până la ultimul borcan de compot.

**Documentare: informațiile provin din volumele publicate în Biblioteca Digitală și din documente aflate în Arhivele Naționale – Serviciul Județean Teleorman: procese-verbale de confiscare, inventare ale conacelor, rapoarte ale Prefecturii și ale Comisiei de Reformă Agrară (1945–1949).