FAMILIA NOICA: Istoria unei dinastii care a marcat Teleormanul (de la negustor dunărean la filosof și ministru al României)

ORIGINILE – DE LA ȘIȘTOV LA ZIMNICEA ȘI MAVRODIN

Povestea familiei Noica începe la sud de Dunăre, în Șiștov (astăzi Svištov, Bulgaria), oraș lovit în plin de războaiele ruso-turce la începutul secolului al XIX-lea. În 1810, localitatea este incendiată de armatele ruse aflate în retragere, iar o parte dintre locuitori se refugiază peste Dunăre, spre Zimnicea și Mavrodin, în actualul județ Teleorman.

În acest context apare numele lui Ghencu (Gheorghe) Noica (1790–1858), fiu adoptiv al lui Ilie Dogaru și al soției sale, Anica, cunoscută în tradiția familiei drept „baba Noica”. Numele de familie se leagă chiar de această poreclă: „Ghencu al babei Noica” devine, treptat, Ghencu Noica.

Documentele îl surprind:

• în 1818 la Zimnicea,

• în 1824 la Târgul Mavrodin, unde se ocupă cu negustoria și devine unul dintre oamenii influenți ai vieții economice locale.

Deși provenea dintr-un oraș bulgăresc, descendenții și cercetările recente îl arată drept român de pe malul drept al Dunării, lucru susținut de numele „Dogaru”, de ocupațiile familiei (creșterea vitelor, surugii) și de faptul că bulgarii întemeietori ai Alexandriei nu îl considerau „de-ai lor”.

Un rol esențial al lui Ghencu în istoria Teleormanului este implicarea sa în întemeierea orașului Alexandria. Ca secretar al obștii Mavrodinului, el redactează documentele prin care se cumpără moșia Bâcâieni, teren pe care se va ridica noul centru administrativ al județului.

În 1857, într-o diată scrisă de mâna lui, Ghencu Ilie Noica își așază în ordine averea și moștenirea. Dinspre acest negustor așezat, legat de Zimnicea, Mavrodin și de noua Alexandrie, se va naște o întreagă dinastie teleormăneană.

DE LA NEGOȚ LA MOȘII: IACOVACHE NOICA

Fiul său, Iacovache Noica (1828–1890), născut la Mavrodin, este omul care transformă definitiv profilul familiei: din negustori urbani devin mari agricultori și proprietari de moșii în Teleorman.

Iacovache se căsătorește de două ori:

• cu Maria Constantin din Pitești – 4 copii,

• cu Maria Câncea Ornescu – încă 13 copii.

Despre el, urmașii vor spune simplu: „strămoșul”. Nu doar pentru că a strâns avere, ci pentru că a pus bazele unei culturi de familie: muncă, seriozitate, spirit întreprinzător.

La sfârșitul vieții, în 1890, averea sa include:

• casa și hotelul din Alexandria,

• moșia Schitu (Teleorman),

• moșia Frăsinet,

• alte proprietăți funciare în județul Teleorman, legate de Alexandria și de satele din jur.

Averea vine însă la pachet cu datorii considerabile – împrumuturi bancare pentru cumpărarea moșiilor, pe care copiii săi le vor rostogoli și plăti încă decenii după moartea lui.

Apogeul MOȘIERIMII – FRAȚII PARASCHIV ȘI ANDREI

După moartea lui Iacovache, doi fii ies în față: Paraschiv și Andrei Noica. Ei administrează, împreună, imensul patrimoniu agrar și îl extind în mai multe puncte-cheie ale Teleormanului.

Diviziunea muncii:

• Andrei I. Noica – pasionat de creșterea vitelor, legat de moșiile din Răsuceni și de zona rurală din apropierea Alexandriei.

• Paraschiv I. Noica (1873–1936) – orientat spre agricultură, credit funciar, investiții în terenuri și mori, cu centrul de greutate la Frăsinet, Beiu și Ciochina (partea teleormăneană).

Cumpărări strategice de moșii în Teleorman

Documentele de arhivă arată cum cei doi frați transformă moștenirea într-un adevărat „imperiu agrar” teleormănean:

• în județul Teleorman, cumpără moșia Ciochina (Racovița) – cu întindere pe teritoriul județului,

• achiziționează moșia Beiu (Palia), situată în actuala comună Ștorobăneasa,

• cumpără și întregesc în timp moșia Cioroaica, situată în comuna Lăceni, în lunca râului Teleorman,

• își consolidează poziția la Frăsinet, în apropierea Alexandriei, și la Răsuceni, în zona de nord a județului.

Trecerea de la arendași la mari proprietari e completă: familia Noica devine unul dintre cele mai importante nume din Teleormanul agrar.

Război, prizonierat și despărțirea fraților

În Primul Război Mondial, când trupele germane ocupă Muntenia, mulți mari proprietari pleacă în Moldova. Frații Noica aleg contrariul: rămân pe moșii, în Frăsinet, Beiu și Cioroaica, alături de oamenii lor. Sunt arestați și duși prizonieri la Săveni, în Ialomița.

Acolo, în captivitate, decid să-și despartă oficial averea. La scurt timp, Andrei I. Noica moare în 1918, lăsând în urmă copii minori. Moșiile strânse împreună sunt împărțite: lui Paraschiv îi revin Frăsinet, Beiu, Ciochina, iar lui Andrei moșia Răsuceni și alte bunuri.

SENATOR, PRIMAR, MECENA – IMPLICAREA PUBLICĂ A FAMILIEI

Familia Noica nu se limitează la comerț și agricultură. Membrii săi ajung în prima linie a vieții publice teleormănene.

Andrei I. Noica – Primar de Alexandria

Andrei Noica este ales primar al Alexandriei în două mandate, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. În timpul lui se modernizează o parte dintre serviciile urbane, se consolidează infrastructura locală și se întărește rolul Alexandriei ca oraș-reședință de județ.

El se implică și în sprijinirea educației, donând sume de bani pentru școli din mediul rural, mai ales în zona Răsuceni, unde familia deținea moșii.

Paraschiv I. Noica – Senator și specialist în agricultură

Paraschiv Noica ajunge senator al României, reprezentând interesele județului Teleorman și ale agriculturii românești. Este recunoscut ca un excelent organizator, atent la conversia datoriilor agricole și la modernizarea exploatațiilor.

În 1932, regele Carol al II-lea îi conferă Ordinul „Meritul Agricol” în grad de ofițer, pentru modul exemplar în care își administrează moșiile și pentru inovațiile introduse în exploatarea terenurilor de la Frăsinet, Beiu și Cioroaica.

Paraschiv investește în:

• mori moderne la Beiu și Frăsinet,

• diversificarea culturilor în lunca Teleormanului, la Cioroaica,

• școli și clădiri comunitare în satele de pe moșiile sale.

Tensiuni sociale și revolte locale

Ca în toată România rurală de început de secol XX, prosperitatea moșierilor vine la pachet cu tensiuni. În zona Beiu – Ștorobăneasa, țărani nemulțumiți de obligațiile față de moșie ajung, după război, să spargă magaziile morii pentru a lua grâne – un episod local de revoltă socială îndreptat direct împotriva lui Paraschiv Noica.

Familia Noica devine, astfel, nu doar un pol de putere agrară, ci și un punct de tensiune între lumea veche a moșierimii și revendicările sociale ale țăranilor.

AVERI, CIFRE ȘI MOȘII MODEL ÎN TELEORMAN

Un document fiscal din 1933, emis în contextul conversiei datoriilor rurale, arată dimensiunea patrimoniului lui Paraschiv Noica. La acea dată, el deține:

• terenuri agricole în Frăsinet,

• terenuri agricole în Lăceni – Cioroaica,

• terenuri agricole în Beiu (comuna Ștorobăneasa),

• proprietăți funciare la Ciochina, pe porțiunea cuprinsă în județul Teleorman,

• terenuri și imobile în Alexandria,

• un imobil și terenuri în București,

• două mori (la Beiu și Frăsinet),

• un hotel în Alexandria,

• rente și alocație de la Senat.

Venitul impozabil cumulat pentru anul 1933 ajunge la aproape 460.000 lei, sumă uriașă pentru acea vreme, din care o parte importantă merge la plata datoriilor și ratelor bancare.

Fiul său, Iacob Noica (1906–1990), transformă moșia Frăsinet, în apropiere de Alexandria, într-o fermă model, recunoscută ca atare imediat după reforma agrară din 1945.

GRIGORE NOICA – AGRONOMUL MODERN ȘI TATĂL FILOSOFULUI

Un alt fiu al lui Iacovache, Grigore Noica (1880–1946), deschide o punte între tradiția moșierimii și știința agricolă modernă.

• urmează cursuri de agronomie la Göttingen (Germania),

• revine în țară și pune în practică tehnicile noi pe moșii arendate la Nanov, apoi pe proprietățile de la Vitănești și Blejești,

• își stabilește reședința la Chiriacu (astăzi în județul Giurgiu, dar legat economic de piața din Alexandria), de unde coordonează exploatarea agricolă.

Din căsătoria cu Clemența Casassovici se nasc trei copii: Grigore, Adina și Constantin. Cel din urmă – copilul conacului de la Vitănești – va deveni unul dintre cei mai importanți filosofi români.

CONSTANTIN NOICA – FILOSOFUL CARE A DUS TELEORMANUL ÎN MANUALE

Constantin Noica se naște la Vitănești, în județul Teleorman, în 1909, în casa familiei de pe moșia deputatului Victor Antonescu – conac aflat astăzi în ruină, dar clasat monument istoric.

Educat într-un mediu care combină disciplina agricolă cu interesul pentru carte, el ajunge la București, unde studiază filosofia și se alătură generației de intelectuali interbelici care va marca cultura română. Cariera sa este marcată de:

• detenție politică în perioada comunistă,

• ani de domiciliu obligatoriu,

• o maturitate intelectuală petrecută în mare parte la Păltiniș, unde creează o mică „școală de gândire românească”.

Dacă moșiile familiei de la Frăsinet, Beiu, Cioroaica, Vitănești sau Nanov au fost șterse sau fragmentate de istorie, opera lui Noica rămâne una dintre cele mai puternice moșteniri culturale venite din Teleorman.

NICOLAE ȘT. NOICA – DE LA „NEAMUL NOICA” LA MINISTER

În secolul XX târziu, un alt descendent al familiei, Nicolae Șt. Noica, inginer și istoric al arhitecturii, duce tradiția numelui în altă zonă:

• devine membru al Academiei Române,

• semnează lucrări importante despre arhitectura românească și despre genealogia familiei în volumul „Neamul Noica”,

• 

• ocupă funcția de ministru al Lucrărilor Publice și Amenajării Teritoriului în Guvernul României (1996–2000).

Drumul de la Ghencu, negustorul de la Mavrodin, până la un ministru al României trece, astfel, prin două secole de istorie locală și națională, strâns legate de Teleorman.

CONACURI, CAPELE ȘI VIAȚĂ COTIDIANĂ PE MOȘIILE TELEORMĂNENE

Cioroaica – „o oază verde în lunca Teleormanului”

În amintirile descendenților, Cioroaica, moșia situată pe teritoriul comunei Lăceni, apare ca un mic paradis agrar în lunca râului Teleorman: un conac rustic, cu terasă, colonadă din lemn, grădină cu caiși și vie, curte plină de salcâmi și trandafiri. Gospodăria e completă: grajduri, fierărie, magazii, cocini cimentate, grajduri de vară, stână.

Frăsinet – fermă model în apropiere de Alexandria

La Frăsinet, aproape de Alexandria, Iacob Noica modernizează conacul și moara. Moșia este declarată fermă model după 1945, fiind un exemplu de organizare și productivitate agricolă în Teleorman.

Beiu (Ștorobăneasa) – conac, moară și stejar secular

La Beiu, în comuna Ștorobăneasa, conacul legat de familia Noica a funcționat, în perioada comunistă, ca sediu de CAP și apoi ca grădiniță. Astăzi este în paragină, dar în apropiere se află un stejar de aproximativ 700 de ani, declarat monument al naturii, care veghează peste ruinele unei lumi dispărute.

Vitănești – conacul și Capela „Stella Maris”

La Vitănești, ansamblul este poate cel mai cunoscut:

• conacul în care s-a născut Constantin Noica,

• capela „Stella Maris”, copie fidelă a capelei reginei Maria de la Balcic, ridicată de Victor Antonescu, pictată în stil neobizantin.

Ambele sunt monumente istorice, dar accesul este dificil, iar restaurarea întârzie. Deși se află la marginea drumului european care leagă Alexandria de București, semnalizarea lor este minimă.

REFORMA AGRARĂ, REGIMUL COMUNIST ȘI PRĂBUȘIREA UNEI LUMI

Reforma agrară din 1945 lovește direct în nucleul economic al familiei Noica. Moșiile de la Frăsinet, Beiu, Cioroaica, Vitănești, Răsuceni, Nanov sunt expropriate, pământul este redistribuit către țărani și stat, iar ceea ce rămâne familiei este o fracțiune infimă.

Conacele devin:

• sedii de CAP în satele teleormănene,

• ferme de stat,

• ulterior, clădiri administrative, grădinițe sau simple ruine.

În anii comunismului, o parte a familiei trece prin detenție sau supraveghere politică, alții devin simpli angajați în aparatul de stat. Identitatea de familie agrară, construită în jurul pământului teleormănean, se prăbușește.

După 1990, restituirile sunt parțiale, iar multe dintre clădiri rămân în litigiu sau în administrarea unor firme. Conacul de la Vitănești, conacul de la Beiu, anexele de la Cioroaica – toate intră într-un circuit confuz între proprietari privați, firme, procese și dezinteres.

2025 – CÂND ARHIVELE ȘI MUZEUL READUC FAMILIA NOICA ÎN FAȚA PUBLICULUI

Pe 31 octombrie 2025, Serviciul Județean Teleorman al Arhivelor Naționale, în parteneriat cu Muzeul Județean Teleorman, deschide expoziția:

„Familii teleormănene în colecții arhivistice – FAMILIA NOICA”

în sala „Auditorium” a muzeului din Alexandria.

Expoziția rămâne deschisă până la 10 ianuarie 2026 și prezintă:

• documente de familie,

• fotografii, hărți, acte de vânzare-cumpărare de moșii,

• corespondență, diplome, fragmente de arbore genealogic.

O contribuție esențială o are Sanda Stavrescu (1933–2019), fiica Ortansei Noica și a inginerului Anghel Stavrescu, care a donat arhivelor un fond generos de documente privind familia Paraschiv Noica. Astfel, o parte din memoria Frăsinetului, Beiului, Cioroaicei și a Alexandriei interbelice revine în fața publicului.

CONCLUZIE – DE LA PĂMÂNT LA MEMORIE

Povestea familiei Noica e, în fond, povestea unui județ:

• pleacă de la un negustor refugiat din Șiștov, stabilit la Zimnicea și Mavrodin,

• se transformă în dinastie de moșieri cu moșii în Frăsinet, Beiu (Ștorobăneasa), Cioroaica (Lăceni), Vitănești, Răsuceni, Nanov,

• intră în politica locală și națională prin primării și Senat,

• dă României un mare filosof, Constantin Noica, născut în Teleorman,

• ajunge, în final, victimă a reformei agrare și a regimului comunist.

Moștenirea Noiceștilor nu mai stă în pogoane și hotarnice, ci în:

• cărțile lui Constantin Noica,

• conacele și capelele din Vitănești, Frăsinet, Beiu, Cioroaica,

• documentele păstrate în Arhivele Naționale Teleorman,

• memoria unui județ care redescoperă că, vreme de aproape două secole, numele Noica a fost legat strâns de destinul Teleormanului

Dincolo de moșii, titluri și funcții, adevărata avere a familiei Noica este faptul că, și astăzi, povestea ei dă sens cuvântului: Teleorman

Surse și bibliografie:

• Steluța Chefani-Pătrașcu, Moșieri teleormăneni (1864–1949). Mărire și decădere, Ed. Muzeul Județean Teleorman.

• Nicolae Șt. Noica, Neamul Noica, Ed. Cadmos, București, 2009.

• Constantin Ottescu, În galop de cai prin ani, Ed. Istros, 2008.

• Fondul „Familia Paraschiv Noica” – Biroul Județean Teleorman al Arhivelor Naționale.

• Documente și materiale din expoziția „Familii teleormănene în colecții arhivistice – FAMILIA NOICA”, Muzeul Județean Teleorman, 2025.

Redactia 24newsro.ro