Strategia Națională de Apărare îl vrea pe cetățean un „partener activ”. Politolog: „O colecție de dorințe”

Noua Strategie Națională de Apărare este un document ambițios care promite transformarea cetățeanului într-un „partener activ” al statului, iar corupția devine din nou o prioritate. În cele 40 de pagini se prezintă o listă impresionantă de aspirații: modernizarea armatei române, programe de educație destinate formării cetățenilor cu gândire critică și rezistenți la propagandă, implicarea serviciilor secrete în combaterea corupției, iar bugetul de apărare să ajungă la 5% din PIB până în 2035.

Am analizat alături de politologul Andrei Țăranu documentul pus în transparență publică de Administrația Prezidențială, iar una dintre concluziile profesorului este că acesta reprezintă o „colecție de dorințe, multe dintre ele legitime și rezonabile, dar marea majoritate ar putea să se transforme în politici publice și nu par a putea deveni directive concrete”.

Cea mai controversată propunere a strategiei, care a stârnit cele mai multe opinii, este introducerea serviciilor de informații în lupta anticorupție, după ce Decizia 51 a Curții Constituționale din 2016 a interzis SRI-ului să efectueze interceptări în dosarele DNA. Documentul oficial prevede:

„Limitarea drastică a corupției prin: implicarea serviciilor de informații în colectarea datelor care documentează posibile fapte de corupție, fără interferența acestora în cercetarea penală și în procesul de justiție", se arată în Strategia Națională de Apărare.

Președintele Nicușor Dan a explicat în detaliu, în conferința de presă care a anunțat noua strategie:

„Rolul serviciului de informații este să producă informații cât mai consistente, astfel încât din momentul în care o informație este transmisă către parchet, serviciul de informații să nu mai aibă de-a face cu respectiva chestiune", a declarat președintele României.

El a subliniat că „trebuie trecute detalii în planul de implementare care să explice mai clar aceste aspecte" și că „legea stabilește foarte clar în ce condiții pot fi făcute interceptările, numai în baza unui mandat de siguranță națională".

O astfel de măsură poate ajuta la combaterea corupției din România? Andrei Țăranu răspunde „fără îndoială", dar pune o întrebare crucială - cum poate fi ținută sub control:

„Ar trebui să avem, în primul rând, niște instituții care să le controleze pe ele (n.r. serviciile de informații). Adică, cine sunt arbitri arbitrilor? Aici este adevărata întrebare - cine poate să controleze controlorii și, din nefericire, nu avem răspuns. Nu trebuia să pună direct acolo (n.r. în Strategia de Apărare) - serviciile se vor ocupa. Și apoi urmează un text ambiguu, doar pentru a culege de date. Aici este riscul de a reveni înapoi în 2015-2016, în plin scandal Kovesi", subliniază politologul.

 Contextul istoric recent oferă motive de preocupare. Decizia CCR nr. 51 din februarie 2016 a spart colaborarea de facto dintre SRI și DNA, constatând că „implicarea Serviciului Român de Informații ca «organ specializat al statului» în dosarele parchetului anticorupție a fost una abuzivă”. După acea decizie, în martie 2016, SRI, prin vocea directorului de atunci Eduard Hellvig, a declarat public că în procesele penale „nu vor mai putea face obiectul instrumentării cu mijloacele tehnice complexe dezvoltate de SRI infracțiuni precum cele de spionaj-trădare, terorism, criminalitate organizată transfrontalieră, contraproliferare, criminalitate informatică și, nu în ultimul rând, fapte de mare corupție”.

Conceptul central pe care se construiește noua Strategie Națională de Apărare este „independența solidară”, o formulă care sună sofisticată, dar care riscă să rămână doar o expresie într-un document oficial. Iată ce spune mai exact documentul:

„Pe de-o parte, România își va urmări responsabil și matur propriile interese, manifestându-se, pe de altă parte, ca și până acum, drept un asociat loial al partenerilor și aliaților. Suntem convinși că doar în acest fel valoarea noastră adăugată în UE și în NATO își va atinge cu adevărat potențialul. Ne vom manifesta, așadar, ca un membru activ și responsabil al UE și al NATO", se arată în Strategia Națională de Apărare.

Documentul mai adaugă: „Adevărata independență nu se poate priva de loialitate și valoarea loialității este fortificată de cea dintâi”.

Pe scurt, ceea ce transmit atât Administrația Prezidențială, cât și președintele României este că România are suficientă maturitate să gândească și să decidă pentru sine, dar în același timp să rămână loială aliaților săi.

Mandatul lui Nicușor Dan a fost marcat încă din prima secundă de o polarizare a societății pe care niciunul dintre ceilalți șefi de stat nu au cunoscut-o, iar această Strategie de Apărare pare că încearcă să răspundă tuturor vocilor. Pe de-o parte, în politica românească există un curent izolaționist în expansiune, reprezentat mai ales de mișcări cum ar fi AUR, care critică multe dintre politicile externe ale României pe care le consideră „cedări de suveranitate” în fața NATO și UE, iar pe de altă parte, există curentul majoritar tradițional pro-occidental.

Conceptul de „independență solidară" al lui Nicușor Dan pare că încearcă să spună: ne vom gândi la interesele noastre, dar nu vom abandona aliații. Totuși, aceasta nu este o idee nouă. Acest echilibru a fost întotdeauna presupus în politica externă a României de la aderarea la NATO în 2004 și la UE în 2007.

Strategia propusă de Administrația Dan readuce în prim-plan un concept care părea uitat în timpul lui Klaus Iohannis - implicarea activă a cetățeanului în problemele „cetății”.

„Documentul de față îl are în centru chiar pe el, cetățeanul român, destinatarul direct al paginilor de mai jos, actor privilegiat și beneficiar prioritar al tuturor măsurilor propuse", se arată în strategie.

Ideea unui parteneriat real între stat și cetățeni este legitimă și necesară, mai ales într-o perioadă de amenințări hibride și de erodare a încrederii în instituții. Documentul subliniază de mai multe ori că securitatea națională „nu este doar despre instituții, ci rezultatul unui efort colectiv în care cetățenii au un rol activ".

Problema apare în momentul în care trebuie aplicat un asemenea concept. Politologul Andrei Țăranu observă:

„Ca să fie un partener activ, ar trebui să existe un cadru, o convenție în care să se explice care sunt drepturile și datoriile fiecăruia dintre cei doi parteneri, respectiv cetățeanul și statul. Ori, până una-alta, statul, din câte observăm, este tot mai retras din existența cetățeanului - atât din punct de vedere economic, cât și din punct de vedere educațional, cât și din punct de vedere sanitar și de servicii publice. Deci, pentru a-i cere cetățeanului să devină responsabil și activ în viața cetății, este nevoie și de o reintrare a statului", precizează profesorul pentru Digi24.ro.

Aceeași lipsă de detaliu se regăsește și în alte pasaje. Strategia promite „ridicarea nivelului culturii de securitate a populației prin acțiuni și campanii de informare, educare și instruire” și „comunicarea publică permanentă și coordonată privind riscurile la adresa securității naționale”. De aici, însă, se desprind multe întrebări despre modul de aplicare al acestor propuneri generale: cine le va coordona, ce bugete vor fi necesare și care sunt indicatorii pentru a măsura „succesul”.

 Andrei Țăranu caracterizează documentul mai degrabă ca un „draft” și se aștepta „la ceva mult mai aplicat, pentru că pare o colecție de dorințe, multe dintre ele legitime și rezonabile, dar marea majoritate ar putea să se transforme în politici publice și nu par a putea deveni directive concrete”.

Documentul cuprinde o listă impresionantă: „creșterea cheltuielilor pentru apărare până la 5% din PIB”, „modernizarea armatei României”, „digitalizarea accelerată și utilizarea inteligenței artificiale”, „asigurarea stabilității și dezvoltării economice a Republicii Moldova”, „transformarea României într-un centru de conectivitate între Europa și Asia”, „promovarea companiilor românești în străinătate”. Pentru toate acestea, însă, va trebui ca fiecare minister să propună propriile politici, programe și proiecte, cum sunt noile Legi ale Apărării Naționale.

Chiar și președintele Nicușor Dan a recunoscut implicit această lipsă de detaliu, anunțând că strategia „va fi urmată de un plan de implementare care nu va avea caracter public, dar în care atribuțiile instituțiilor și termenele de realizare vor fi prevăzute”.

Comparația cu strategiile anterioare arată cum fiecare președinte și-a impus propria viziune asupra documentelor de securitate și asupra direcției țării, însă dorințele inițiale nu au avut întotdeauna și un succes cuantificabil la sfârșitul mandatului.

La începutul anului 2005, corupția era introdusă ca amenințare la adresa securității naționale în Strategia de Apărare semnată de proaspătul președinte ales, Traian Băsescu. De asemenea, terorismul era considerat o amenințare semnificativă, în timp ce Rusia era menționată doar în treacăt.

În era lui Klaus Iohannis, Strategia din 2015 a fost marcată de mai multe schimbări. Accentul s-a mutat de la terorism la amenințarea care venea din est: „Astăzi regiunea este marcată de conflicte active și de o deteriorare a relațiilor dintre NATO și Federația Rusă”. Corupția rămânea o vulnerabilitate identificată explicit.

Din 2020, însă, Iohannis a semnat o nouă strategie care a eliminat corupția din lista riscurilor directe la adresa securității. Pentru prima dată, documentul vorbea direct despre Rusia ca amenințare: „comportamentul agresiv al Federației Ruse”, „acțiunile de militarizare a regiunii Mării Negre și operațiunile de tip hibrid”. Era, de fapt, noul consens strategic.

Acum, Nicușor Dan readuce corupția la rang de securitate națională și spune că poate  fi limitată prin implicarea serviciilor de informații, vorbește deschis despre războiul hibrid dus de Rusia, despre nevoia de înarmare cu aparatură modernă și despre combaterea propagandei din mediul online.

Strategia Națională de Apărare urmează să fie discutată în ședința Consiliului Suprem de Apărare a Țării din 24 noiembrie, iar până la sfârșitul lunii să fie susținută de Nicușor Dan în Parlamentul României.